Mulți dintre noi, părinții, rămânem adesea surprinși când auzim că majoritatea metodelor de disciplină cum ar fi: lovitul peste mânuță sau alte zone ale corpului, pedepsele, chiar și metoda time-out nu ajută copiii să devină oameni responsabili și auto-disciplinați.

În fond și la urma urmei, ne pedepsim copiii ca ei să învețe să se comporte, sau cel puțin așa credem. Dar copiii învață ce trăiesc.

Cea mai eficientă modalitate de a ne învăța copii să se comporte este prin propriul exemplu

Așa cum îi tratăm noi pe ei, așa îi vor trata ei pe alții: cu compasiune și înțelegere. Atunci când îi lovim, pedepsim sau când strigăm la ei, copiii învață să acționeze agresiv. Învață că este ceva firesc să li se întâmple astfel și că este normal să facă și ei la fel.

Chiar și metoda time-out îi transmite copilului mesajul că este singur cu sentimentele lui mari și înfricoșătoare. Și asta se întâmplă atunci când are cea mai mare nevoie de noi.

Ce putem face în schimb?

Să vedem dincolo de aceste comportamente ale copiilor, să ne conectăm cu ei și să-i ajutăm să proceseze sentimentele care i-au determinat să se comporte în felul în care au făcut-o.

Asta nu înseamnă că renunțăm la limite. Punem limitele cu blândețe fără să-i pedepsim.

Te poți întreba: cum va învăța copilul să nu facă aceste lucruri data viitoare, dacă nu îl „ disciplinezi” în momentul când greșește? De multe ori avem impresia că pedeapsa îi „învață pe copii o lecție”.

De fapt, cercetările arată că pedepsirea copiilor creează mai multe comportamente greu de gestionat în viitor.

Pedepsele

Erodează relația părinte-copil, iar copiii refuză în timp să mai coopereze. Copilul este tot mai supărat și defensiv.

Pedeapsa ne deconectează de copiii noștri, așa că avem o mai mică influență asupra lor. Pur și simplu, pedeapsa îi învață toate lecțiile greșite.

Dacă, în schimb, rămânem calmi și conectați, în timp ce stabilim limite, creăm mai puțină dramă și mai multă iubire. Copiii noștri sunt mai predispuși să accepte limitele noastre și să-și asume responsabilitatea.

Acest lucru se întâmplă pentru că ne văd pe noi, părinții, ca modele de autoreglementare emoțională. Ei învață să-și gestioneze propriile emoții și comportamentul, văzându-ne pe noi.

Cum putem disciplina copiii fără să-i pedepsim?

1. Învață să-ți gestionezi propriile emoții

Acesta este modul în care copiii învață să-și gestioneze propriile emoții. Tu ești modelul lor. Nu lua decizii și nu reacționa atunci când ești supărat. Respiră profund și așteaptă până când ești calm înainte de a discuta despre situație. Rezistă impulsului de a fi punitiv.

2. Empatizează cu ai tăi copii

Atunci când se simt înțeleși și acceptați cu emoțiile lor, copiii învață să-și accepte și să-și gestioneze emoțiile. Totodată le este mai ușor să se liniștească și să coopereze mai mult.

3. Fii alături de copilul tău atunci când se comportă în moduri greu de gestionat

Fă o rutină din a-ți susține copilul în momentele greu de gestionat. S-ar putea să fii supărat/ă că și-a uitat jacheta din nou la școală, dar strigatul la el/ea nu îl/o va ajuta să-și amintească.

4. Conectează-te cu al tău copil înainte de a-l corecta

Conectați-vă înainte de a-l corecta și rămâneți conectați, chiar și în timp ce stabiliți limitele.

Stabilește contact vizual cu el de fiecare dată.
„Pari foarte supărat acum.”

Pune-i mâna pe umăr:
Ți-e greu să vorbești despre ce s-a întâmplat, nu-i așa?

5. Stabilește limite dar cu empatie

Bineînțeles că trebuie să insiști asupra unor reguli. Dar, de asemenea, poți să-i recunoști perspectiva. Atunci când copiii se simt înțeleşi, sunt mai capabili să ne accepte limitele. Dă-i variante din care să aleagă sau redirecționează-l spre alte activități pentru a-și satisface nevoile, dacă poți.

„Ai vrut ca sora ta să meargă mai repede, așa că ai împins-o? Nu împingem, pentru că atunci când îi împingem pe ceilalți se pot lovi, spune-i: „ Te rog, să mergi mai repede!” data viitoare.”

6. Amintește-ți că toate „comportamentele necorespunzătoare” reprezintă o expresie, oricât de greșită, a unei nevoi legitime

El are un motiv, chiar dacă nu crezi că este unul bun. Comportamentul lui este de neacceptat? Înseamnă că și lui îi este greu cu acele emoții. Are nevoie de mai mult somn, mai multă conectare cu tine, mai mult timp de odihnă, mai multe șanse să plângă și să elibereze acele emoții supărătoare pe care le avem cu toții?

Vezi care este nevoia de bază neîmplinită. Odată descoperită și împlinită, comportamentul greu de acceptat dispare.

7. Compasiunea este secretul

Este important să ai compasiune pentru copilul tău, dar ca să i-o poți oferi lui, începe să ți-o oferi ție mai întâi. Nu poți fi un părinte iubitor, dacă nu te iubești pe tine însuți.