Un nutriționist explică de ce copiii se plâng mereu că le este foame

Senzația de ”foame continuă” este o particularitate caracteristică pentru copiii de vârsta preșcolară. Chiar dacă părinții respectă orele pentru mese și gustări, iar dieta copiilor este una destul de echilibrată, poftele bat la ușă destul de des. Te regăsești în această situație? Descoperă în articol care sunt explicațiile nutriționistului.

Uneori, poate fi vorba doar de pofte. În alte cazuri, poate fi vorba de puseurile de creștere. Mai ales în primii 6 ani de viață, copiii se dezvoltă rapid. Sunt adevărate bile de energie, care nu stau o clipă locului și care, după o zi de joacă, în care nu au stat o clipă locului, e normal să fie înfometați. Ce ar trebui să mânânce juniorii în astfel de perioade?

Kathleen Alleaume, un celebru nutriționist din Australia, are următoarele recomandări pentru părinții ai căror copii le cer non-stop de mâncare. 

Dacă senzația de foame coincide cu o creștere de câțiva centimetri în înălțime într-o perioadă scurtă de timp, atunci juniorul trece printr-un puseu de creștere și e normal să aibă nevoie de mai mulți nutrienți. Acest lucru nu înseamnă însă că ar trebui să-i dați copilului gustări nutritive concentrate și prelucrate industrial (cum ar fi o pungă de chipsuri). Cheia este aceea de a alege alimentele care conferă energie cu eliberare lentă. Optați pentru cereale integrale (cum ar fi biscuiți cu hummus sau brânză, pâine integrală cu unt de arahide sau un baton de fructe uscate cu ovăz). 

Lipsa răbdării

Răbdarea este într-adevăr o virtute, iar cei mai mulți copii nu au reușit încă să o deprindă. Acest lucru poate fi adesea motivul pentru care sunt obsedați de gustări înainte de mese. Rolul părinților este de a-i învăța pe copii că așteptarea unei mese este o parte a programului zilnic, iar o gustare înainte de cină poate strica masa în familie, de exemplu.

Cum îi putem învăța pe copii să aibă răbdare până la ora mesei? Distragerea atenției este soluția! Astfel, cere-i juniorului tău să te ajute la pregătirea mesei ori să-și aranjeze camera sau chiar să facă o baie în timp ce așteaptă. Apoi, când nici nu își va da seama cât de repede a trecut timpul, masa va fi servită. 

Planificarea meselor

Este extrem de important ca cei mici să respecte un program cu ore de masă precis stabilite. La fel și în  cazul gustărilor. Când copiii ajung regulat la masă cu senzaţia fizică de stomac care "chiorăie" şi cu apetitul în creştere, îşi vor menţine rutină de ciclu foame/plenitudine care le va servi drept reper şi la maturitate. De fapt, este o muncă asiduă care presupune planificarea meselor, refuzul (uneori), dar şi flexibilitate şi dobândirea de obiceiuri bune de mici.

Când foamea “exprimă” anumite sentimente

În perioada preşcolară, mulţi copii încep să folosească cuvinte cum sunt "foame" pentru a exprima alte sentimente cum sunt plictiseală, singurătate sau alte emoţii pe care nu le pot înţelege sau denumi. Folosirea mâncării pentru a ameliora tristeţea, de exemplu, va stabili o legătură între mâncare şi alte senzaţii decât foame, iar în timp devine dificil de influenţat. Ce e de făcut? Când prichindelul tău se plânge de foame, întrebă-l ce a mai făcut sau dacă nu vrea să se joace. Dacă uită de foame rapid înseamnă că doar va căuta atenţia sau ceva de făcut. Dacă nu uita, înseamnă că este cu adevărat înfometat.

Pe un fundal psihologic apare și mâncatul în absenţa foamei, un fenomen întâlnit mai ales la copiii care au probleme mari cu greutatea și care care sunt restricţionaţi, de obicei, în timpul mesei. De exemplu, un copil poate să nu primească încă o porţie sau dulciuri şi va deveni obsedat de mâncare, consumând-o când este disponibilă. Ce poți face? Permite-i copilului să decidă când a terminat masa; va mânca la început mai mult, dar apoi se va mulţumi cu porţiile oferite. 

Și, nu uita, că tu ești cel mai bun exemplu pentru copilul tău! Include mese echilibrate în dieta zilnică a familiei şi abţine-te din supraalimentarea ta în primul rând deoarece prichindelul tău te va imita!