Ți s-a întâmplat ca micuțul tău să aibă dintr-odată frica să rămână singur prin casă sau să doarmă în camera lui, deși înainte nu avea nicio teamă?
La fiecare vârstă copiii pot dezvolta frici, acea emoție pe care o au toate ființele umane (copii, adolescenți și adulți) atunci când simt că ceva nu este în regulă și simt un pericol. Frica este un sentiment normal, iar intensitatea acestei stări se poate accentua odată cu înaintarea în vârstă.
Iată ce frici pot avea copiii:
Între 0 și 6 luni
Deoarece sistemele lor nervoase încă se maturizează, bebelușii pot tresări când aud sunete puternice sau cu orice lucru care îi deranjează simțurile – tunete, sirene sau țipete.
Între 7-12 luni
La această vârstă, ei sunt încă speriați de sunete puternice, precum și de obiecte care apar brusc sau par a fi deasupra lor. De asemenea, le este frică de fețele pe care nu le-au mai văzut până acum.
Între 1-2 ani
La această vârstă apare frica de separare de unul dintre părinți, devenind așa-numita anxietate de separare atunci când nu o/îl văd pe mama sau tata lângă ei. Se pot teme de unele animale sau obiecte mari. La această vârstă începe frica de întuneric, de unde și teama de a dormi singur în camera lui.
Între 2-4 ani
La această vârstă copiii sunt mai independenți, așa că se tem de lucruri pe care nu le pot controla și nu au sens pentru ei.
Între 3 până la 4 ani
Este o perioadă în care imaginația lor nu are limite și din acest motiv apar frici de lucruri care se nasc din ea, cum ar fi monștri din dulap sau sub pat, umbrele hainelor care ar putea arăta ca niște figuri ciudate sau măști.
Între 4-6 ani
Între 4 și 6 ani, pot apărea coșmarurile, iar frica de întuneric continuă, așa că brusc se poate trezi în miezul nopții pentru a cere companie din partea mamei sau tatălui. De asemenea, apare frica de experiențe noi precum intrarea în grădiniță sau în școala primară.
De asemenea, este posibil să le fie frică de răni, de fantome, vrăjitoare sau personaje supranaturale. Chiar și de moarte.
Cum ne putem ajuta copiii să își învingă fricile?
Vorbește despre ceea ce îl sperie! Ajută-l să descrie emoțiile pe care le trăiește. Putem pune întrebări de genul „Te-a speriat acel zgomot?”, „Te sperie acea umbră?”.
Validează-i emoția! Părinții nu trebuie să râdă sau să se amuze vreodată pe seama fricilor pe care le trăiește un copil. Dimpotrivă, trebuie să manifeste interes pentru temerilor sale.
Fă o strategie! Odată recunoscută sursa fricii, este important să faceți un plan pentru a o înțelege sau a o depăși. De exemplu, dacă copilului îi este frică să doarmă singur în cameră, poți fi de acord să rămână cu tine în pat, dar două zile pe săptămână va încerca să doarmă singur.
Ai răbdare! Este cheia pentru copii să-și depășească temerile, să se simtă confortabil, calmi și în siguranță. Să luăm în considerare că schimbările necesită timp, deci trebuie să fim constanți.
Caută ajutor! Dacă temerile persistă sau sunt foarte intense și chiar au un impact asupra sănătății tale emoționale, cere ajutorul unui specialist.
