Ce este deshidratarea la sugari și ce simptome ar trebui să te alarmeze

Deshidratarea este o tulburare importantă a cantității de apă și minerale din organism, în care corpul pierde mai multă apă decât primește. Comparativ cu adulții, sugarii și copiii sunt mai susceptibili la deshidratare deoarece au nevoie de un volum mai mare de lichide, iar evaporarea se produce mai ușor (raportat la greutatea corporală).

Perioada de sugar sau bebeluș este cuprinsă între a 28-a zi de la naștere și finalul primului an de viață, astfel încât, la această vârstă, copiii nu își pot comunica întotdeauna corespunzător necesarul de apă.

De obicei, deshidratarea este un simptom al unei afecțiuni, fiind cel mai frecvent rezultatul diareei, vărsăturilor, febrei, dar poate rezulta și prin consumul insuficient de lichide (de exemplu, la un copil care are dureri în gât cauzate de faringită) sau pierderi prin transpirație, într-un mediu cu temperatură ridicată. Deshidratarea severă și netratată poate fi letală.

În cazurile în care deshidratarea nu poate fi corectată prin administrarea de lichide la domiciliu, poate fi necesar să vă prezentați la medicul de familie sau la spital. De aceea, este important să cunoașteți semnele deshidratării și situațiile în care să vă adresați medicului.

Semnele care ar trebui să sugereze părinților că bebelușul este deshidratat sunt:

• limbă și interiorul gurii uscate sau „cleioase”;
• piele uscată, fie păstoasă (când îl ciupiți de coapsă, pielea are textura „ca de aluat”) fie ridată, elastică (dacă ciupiți pielea de pe abdomen între degete, pliul rămâne vizibil câteva secunde); 
• producție scăzută de urină (evaluată prin compararea numărului de scutece ude din ziua respectivă cu numărul obișnuit); în general, mai puțin de 6 scutece umede pe zi poate sugera deshidratare la sugari;
• fontanela anterioară mai puțin sub tensiune decât în mod normal;
• ochii înfundați în orbite;
• plâns fără lacrimi;
• respirație rapidă, superficială;
• mâini și picioare mai reci. 

Deshidratarea poate apărea în situații precum:

• diaree, vărsături - copiii pot pierde un volum mare de lichide prin aceste mecanisme, în special daca ele sunt asociate sau debutează brusc sau violent; 
• stări febrile, insolație, în care lichidele sunt pierdute de corp prin transpirație;
• consum insuficient de lichide – acesta poate apărea când temperatura ambientală este ridicată sau sugarul poate refuza lichidele din cauza durerii din ulcere bucale, faringită, amigdalită, stomatită;
• arsuri;
• pierderi de sânge;
• afecțiuni endocrinologice: diabet zaharat, diabet insipid, hipertiroidism, hiperplazie congenitală a glandelor suprarenale;
• afecțiuni ale sistemului nervos central: hipertensiune intracraniană, infecții.

Tratamentul la domiciliu

Dată fiind vulnerabilitatea sugarului la deshidratare, este recomandabil să vă apelați medicul de familie sau pediatrul atunci când suspectați că acesta poate fi deshidratat. Când deshidratarea este ușoară, acesta vă poate recomanda tratament la domiciliu, care constă în suplinirea aportului de lichide și adresarea cauzei deshidratării. Acest lucru se face diferit, în funcție de vârsta bebelușului și modul de alimentare.

Dacă sugarul este alăptat exclusiv la sân, nu întrerupeți alăptarea, deoarece aceasta este singura sursă de lichide. Nici prezența episoadelor diareice nu justifică întreruperea alăptatului natural, care va îmbunătăți starea de deshidratare și va scădea din durata episodului infecțios. Dacă sunt prezente vărsăturile, poate fi necesară alăptarea în cantitate mai mică și mai frecventă. În primele 6 luni de viață, un sugar alimentat exclusiv la sân nu necesită apă sau ceai suplimentare nici în climatele călduroase, ci doar suplimentarea alăptării. Dacă suspectați deshidratarea în ciuda alăptatului la cerere, prezentați-vă la medic.

Dacă sugarul este hrănit cu formule de lapte, acestea se mențin în dietă, dacă medicul nu v-a recomandat înlocuirea lor. Dacă sugarul este diversificat, se va oferi apă fiartă și răcită sau soluții de rehidratare orală, frecvent și în cantități mici dacă sunt prezente vărsăturile.

Soluțiile de rehidratare orală pediatrice sunt utilizate frecvent pentru a substitui pierderile de lichide și electroliți. Acestea se prepară cu apă fiartă și răcită și sunt specifice vârstei de sugar, conținând cantitățile optime de glucoză, sodiu și potasiu. Acestea se oferă bebelușului cu lingurița, în înghițituri mici și frecvente (la 2-3 minute), ținta fiind de obicei 10 ml soluție de rehidratare orală per kilogram de masă corporală, pentru fiecare scaun diareic.

Apelați la medicul de familie sau pediatru atunci când:

• un sugar sub 3 luni are febră sau diaree;
• sugarul are gura cleioasă sau uscată;
• sugarul plânge fără lacrimi;
• sugarul nu a udat scutecul timp de 6 ore;
• pielea sau mucoasele par uscate.

Semnele că prezentarea la medic este o urgență sunt:

• sugarul este iritabil, agitat sau din contră, letargic (mult mai puțin activ și pare „moale”); 
• sugarul pare a avea ochii înfundați în orbite, fontanela este mai puțin sub tensiune decât de obicei;
• respirațiile sunt rapide, superficiale;
• extremitățile sugarului sunt reci și/sau albăstrui;
• când ciupiți pielea coapsei, aceasta își revine lent la forma inițială, în câteva secunde.

Cum poate fi prevenită deshidratarea la sugari

• în cursul episoadelor infecțioase digestive: prin menținerea alăptării la sân, la cerere sau mai frecvent și pentru un timp mai scurt, dacă sugarul prezintă vărsături;
• prin evitarea mediilor cu o temperatură foarte ridicată, a hainelor excesiv de groase pentru mediul ambiental, a soarelui direct și suplimentarea lichidelor atunci când este cazul;
• prin administrarea soluțiilor de rehidratare orală atunci când este cazul, conform instrucțiunilor medicului.