Este legănatul copiilor o soluție pentru nopți liniștite? Dreapta, stânga, dreapta, stânga. Capul se bălăngăne ritmic pe un fundal sonor imaginar, după ce oile pe care le-ai numărat până atunci s-au revoltat şi n-au mai vrut să stea frumos în rând.
E clar, legănatul cu care ai rămas din copilărie e varianta prin care îl poți păcăli pe Moş Ene să poposească rapid pe la gene ca să pătrunzi în lumea odihnitoare a somnului. Dar oare să fie asta singura rețetă de somn pentru copii sau (incredibil, dar adevărat) pentru unii adulți?
De ce legănat?
Legănatul copiilor este adeseori văzut nu numai ca o soluție pentru a-l adormi, ci şi pentru a-l linişti în cazul în care acesta plânge.
Mişcările ritmice prin care copilul este legănat atunci când se află într-un pătuț-balansoar sau în brațele ori pe picioarele părinților induc rapid o stare de liniştire, la fel cum induc şi o stare de relaxare care îi permite copilului să ajungă la somn.
Dacă ați auzit, totuşi, de părinți care s-au plâns că cei mici se trezeau fix când legănatul înceta, înseamnă că starea de somn profund nu fusese încă atinsă, iar copilul se afla doar în prima fază sau a doua fază a somnului, din care te poți trezi cu uşurință.
Tot printre aceşti părinți se află şi unii care au recunoscut că îşi legănau copiii pe picioare cu orele, doar pentru a-i vedea dormind, iar oboseala se împărțea, astfel, între părinți şi copii. Aceste două aspecte fac ca legănatul să nu fie chiar rețeta sublimă.
Pericole care apar atunci când legănăm copilul:
Cuvânt dulce şi oarecum inofensiv, legănatul poate avea şi o serie de dezavantaje la care niciunul dintre părinții implicați în acest proces nu cred s-a gândit. De la imaginea idilică a unui bebeluş legănat suav în brațele mamei şi până la sindromul copilului zdruncinat, cea mai gravă consecință a legănatului, este o cale pe care ar fi bine să n-o parcurgeți niciodată.
Acest sindrom poate apărea în momentul în care o succesiune de mişcări de legănare repetate, puternice, duc la apariția unor leziuni la nivelul substanței cerebrale. Astfel de leziuni au ca simptome o stare constantă de irascibilitate, lipsa poftei de mâncare, vomă, imposibilitatea de a mai suge şi de a-şi ține capul drept, stare generală proastă.
Copiii care nu au împlinit un an sunt cel mai des afectați de acest sindrom, pentru că la copii atât de mici capul reprezintă aproximativ 25% din greutatea corpului, ceea ce este o oarecare povară pentru muşchii gâtului, care nu pot face față acestor zgâlțâituri din pricina imaturității musculaturii.
Un alt dezavantaj este dat de întipărirea acestei rutine de somn, de care ne este foarte greu să scăpăm în adolescență sau ca adulți. Părinții intră în cercul vicios al legănatului în momentul în care toate tehnicile de adormire a copilului se dovedesc a fi ineficiente, iar aceasta pare să fie singura care funcționează, neînțelegând că sunt mari şansele ca cel mic să rămână cu acest obicei şi pe viitor.
Nu este niciun secret că există adulți care se leagănă atunci când au un coşmar, când se află într-o stare de depresie sau când au diferite probleme, asociind legănatul cu starea de confort pe care o aveau în copilărie şi care-i ajuta să ajungă la stadiul de odihnă.
Sunt destul de multe alte soluții eficiente prin care putem adormi un bebeluş. Cu o condiție doar: să avem multă răbdare şi disponibilitate.
