Timp de secole societatea a făcut diferențe între fetițe și băieței. Pe băieți părinții îi învățau să fie puternici, să nu-și arate emoțiile și să înfrunte pericolele, în timp ce fetițelor li se impunea ideea că sunt „sexul slab”, că au voie să fie mai emotive și că trebuie să devină femei perfecte.
O echipă de cercetători de la Universitatea Columbia a studiat felul în care un grup de băieți și fete de clasa a 5-a înfruntă o serie de probleme noi și complexe. Rezultatul a fost că băieții mai inteligenți au privit problemele ca pe o provocare care i-a motivat să facă eforturi pentru a găsi soluția. În schimb, fetițele mai inteligente din grup nu s-au comportat la fel, ci au abandonat „lupta” mult mai repede.
Motivul? În cazul fetițelor, neajutorarea învățată provine de cele mai multe ori din modul de educație superprotector, care ajunge la un moment dat să le incapaciteze, să le facă să își piardă încrederea în propriile forțe și să se dea bătute mult mai ușor.
Astfel, în timp ce băieții concluzionau că nu pot rezolva problemele care le-au fost puse în față pentru că erau prea complicate, fetele s-au îndoit de capacitatea lor de a le rezolva și și-au pierdut rapid încrederea. Această diferență substanțială în felul de a gândi despre ei înșiși îi poate duce pe copii pe drumuri foarte diferite în viață, iar acest experiment nu este deloc un caz izolat.
Fetițele educate pentru a fi perfecte vor deveni adulți care își vor pune mereu „frână” singuri.
Asta se întâmplă când, chiar și cu cele mai bune intenții, le limitezi copiilor capacitatea de a descoperi lucruri noi, de a-și asuma riscuri, când îi faci să se îndoiască de ei înșiși pentru că îi înveți că în anumite situații o fetiță nu trebuie să facă eforturi prea mari pentru că sunt „lucruri de băieți”.
Dacă vrei ca fetița ta să devină în viitor o femeie sigură pe ea, învăț-o să fie curajoasă, nu perfectă.