Rugăciunea dinaintea spovedaniei se rostește cu umilință. Este o rugă de iertare a păcatelor, care ne ajută să ne mărturisim mai ușor.
Rugăciunea dinaintea spovedaniei are un rol foarte important. Ne ajută să fim sinceri cu noi înșine. Și, mai ales, ne facilitează comunicarea cu duhovnicul în fața căruia urmează să ne despovărăm sufletul de păcate.
Rugăciunea dinaintea spovedaniei
„Doamne, Dumnezeul nostru, Cel bogat în milă şi necuprins în îndurări,
Tu Singur din fire eşti fără de păcat. Și pentru noi Te-ai făcut om fără de păcat. Ascultă, în ceasul acesta, rugăciunea dinaintea spovedaniei mele. Este rugăciunea mea dureroasă. Că sărac şi lipsit sunt eu de fapte bune şi inima mea s-a tulburat în mine! Tu, Doamne preaînalte, Împărate al cerului şi al pământului, ştii că toată tinereţea mea am cheltuit-o în păcate. Și umblând după poftele trupului meu, m-am făcut cu totul bucurie dracilor. Cu totul am urmat diavolului, tăvălindu-mă totdeauna în noroiul poftelor.
Întunecându-mi-se gândul din copilărie şi până acum, niciodată nu am voit să fac voia Ta cea Sfântă. Ci cu totul m-am robit de poftele care mă înconjoară. M-am făcut de râs şi de batjocură dracilor. Nicidecum în minte nu mi-a venit că nesuferită este urgia îngrozirii Tale asupra păcătoşilor. Din această pricină, am căzut în deznădăjduire. Nicidecum nu am venit în simţire de întoarcere. M-am făcut pustiu şi gol de dragostea cea de la Tine.
Iartă-ne nouă greșelile noastre!
Că ce fel de păcate n-am făcut? Ce lucru drăcesc n-am lucrat? Ce faptă grozavă şi înverşunată n-am săvârşit? Mintea cu totul mi-am întinat prin cugete trupeşti. Trupul mi-am spurcat prin amestecări. Duhul cu totul mi l-am pângărit cu învoirea spre păcate. Toate mădularele ticălosului meu trup le-am pornit a lucra şi a sluji la păcate. Cine dar, nu mă va plânge pe mine ticălosul? Cine nu mă va tângui pe mine osânditul? Pentru că eu singur, Stăpâne, am întărâtat mânia Ta. Eu singur am aţâţat urgia Ta asupra mea. Eu singur am făcut răutate înaintea Ta. Și am păcătuit fără de iertare.
Dar Tu eşti multmilostiv, Iubitorule de oameni. Și aştepţi întoarcerea oamenilor. Iată şi eu mă arunc pe mine. Și cad la înfricoşatul Tău Divan. Și, ca şi cum m-aş atinge de preacuratele Tale picioare, din adâncul Sufletului strig Ţie.
Milostiveşte-te, Doamne!
Iartă-mă, Dumnezeule, ajută neputinţei mele, pleacă-Te nedumeririi mele, ia aminte la rugăciunea mea şi lacrimile mele să nu le treci cu vederea. Primeşte-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc şi rătăcit fiind, întoarce-mă şi întorcându-mă îmbrăţişează-mă şi mă iartă, căci mă rog. Pentru că n–ai pus pocăinţă drepţilor şi n-ai pus iertare celor ce nu greşesc; ci ai pus pocăinţă asupra mea, a păcătosului, în acelea cu care spre întărâtarea Ta am lucrat.
Gol şi descoperit stau înaintea Ta, cunoscătorule de inimi, Doamne, mărturisindu-mi păcatele mele, pentru că nu pot să caut şi să văd înălţimea cerului, fiind împilat de greutatea păcatelor mele. Deci, luminează-mi ochii inimii mele şi dă-mi umilinţă spre pocăinţă şi zdrobire de inimă spre îndreptare, ca să merg cu bună nădejde şi cu adevărată şi deplină adeverire la lumea cea de dincolo, lăudând şi binecuvântând totdeauna preasfânt Numele Tău: al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în veci vecilor. Amin.
Sursa: libertateapentrufemei.ro
