Cele mai multe dintre istericale copiilor sunt provocate de către părinți. Ei sunt cei care duc copilul la mall, în ciuda căldurii și a zăpușelii, ei încearcă în week-end să se distreze „pentru toată săptămâna”, iar în restul timpului să îi găsească tot felul de activităţi. Dar un copil de 5-6 ani are nevoie de cu totul altceva.
Este posibil să evităm istericale copiilor?
Crizele de isterie sunt tipice pentru mulţi dintre micuţi. Şi copiii mai mari continuă să folosească această armă ani la rând, atunci când își dau seama că îi ajută să obţină ceea ce îşi doresc. De obicei, un copil ar putea face istericale atunci când este supraobosit, este flămând, excitat emoţional sau se simte rău. Mai târziu crizele de isterie pot deveni o modalitate de a vă testa limitele şi de a vă observa reacţiile.
Copiii aleg întotdeauna cel mai nepotrivit timp pentru isterici: în maşină, la magazin, în restaurant sau în vizită la prieteni… Atunci când vă aşteptaţi mai puţin că odoraşul vă va face o „surpriză”.
De obicei, primul impuls al părinților este să facă orice pentru a opri această scenă oribilă. Ei sunt confuzi, iar nivelul de stres creşte dramatic. Dar trebuie să ne amintim că isteria este un semnul exterior, iar singurul mod eficient de a o combate este de a ajunge la cauză și a satisface nevoile copilului.
Putem evita istericalele?
Viața de familie are, de regulă, un regim obișnuit şi previzibil. Fiţi atenţi la factorii care cauzează crizele de furie ale copiilor și încercaţi să le eliminaţi.
- Lăsați copilul cu dădaca, dacă istericalele coincid cu mersul în comun la magazin. Sau lăsaţi alţi adulţi din familie să meargă la cumpărături.
- Discutaţi planurile din timp şi respectaţi-le. Deseori copiii devin nervoşi atunci când planurile se schimbă.
- Discutaţi din timp cu micuţul despre limitele admisibile. De exemplu, dacă aveți de gând să mergeţi la magazin împreună și copilul vrea o jucărie, spuneţi-i cu ce sunteţi de acord şi nu vă încălcaţi cuvântul.
Tipuri de accese de isterie la copii
Există o mare diferență între isterie, atunci când un copil este obosit, flămând sau bolnav, și atunci când el își exprimă nemulțumirea şi încearcă răbdarea părinţilor. În primul caz, părinții trebuie să îşi păstreze calmul, să determine cauza și să dea copilului ce îşi doreşte: hrană, odihnă, afecțiune şi căldură. Desigur, ei se simt inconfortabil atunci când copilul lor plânge în hohote într-un loc public, dar cel puțin astfel de isterici au o cauză fizică, care poate fi eliminată. Dacă părinţii îşi păstrează calmul şi răbdarea, ei vor reuşi.
Al doilea tip de isterie este reprezentat de lupta între caractere. Pentru copil acesta este un mod nonverbal de a încerca să obțină controlul asupra situației în care se simte neajutorat. De fiecare dată când un copil spune: „Nu! Nu voi face!”, el încearcă să vă transmită ceva. Trebuie să vă păstraţi calmul şi să încercaţi să înţelegeţi mesajul ascuns. Poate că micuţul are nevoie să fie ascultat şi auzit. Ca şi adulţii, copiii, uneori, simt că nimeni nu îi ascultă.
Ce să facem când copilul are o criză de isterie
- Nu folosiţi forța fizică, nu loviţi copilul. Aceasta este calea cea mai sigură de a-l învăța să fie brutal şi grosolan cu alții.
- Nu încercați să limitaţi fizic copilul în timpul crizelor de isterie, dacă acțiunile sale nu amenință viața: de exemplu, el încearcă să fugă pe stradă.
- Nu amenințaţi copilul şi nu îl pedepsiţi. În momentul istericii micuţul nu este capabil să gândească raţional. Amenințările nu vor funcționa, ci doar vor crește gradul de intensitate emoțională.
- Nu vă certaţi. Oricum nu puteţi câştiga în faţa unui adversar aflat sub imperiul emoţiilor, dar nu al logicii!
- Nu încercați să rușinaţi copilul pentru comportamentul său. Acest fapt îl va învăţa să îşi verse furia pe alţii în viitor.
- Nu încercați să faceţi față istericii în public. Duceţi copilul într-un loc unde veţi putea vorbi unul la unu. Aşa este politicos față de alții și aşa veţi rezolva mai uşor problema.
Cum să facem faţă unei crize de isterie
Uneori este destul de dificil să înţelegem motivele isteriei, deoarece copilul nu poate explica problema. Dar mulți părinți învaţă să recunoască simptomele și să înţeleagă cu ce au de a face.
- Dacă credeţi că micuţul face mofturi pentru că îi este foame, daţi-i de mâncare, chiar dacă nu este ora mesei. Este bine să aveţi întotdeauna cu dumneavoastră nişte gustări sănătoase pentru cazuri de urgenţă.
- Dacă vi se pare că micuţul a obosit, nu este nevoie de mari discuţii. Luaţi-l în braţe, legănaţi-l şi duceţi-l în dormitor sau în altă cameră unde se poate odihni.
- Mulţi copii pot deveni mofturoşi atunci când trebuie să se deplaseze dintr-un loc în altul. De exemplu, dacă trebuie să plecaţi de pe terenul de joacă, avertizaţi-l din timp: „Mai stăm zece minute, apoi mergem acasă. Vrei să te dai pe tobogan sau în leagăn?” Dacă îl veţi avertiza din timp şi îi veţi da o alegere, îi veţi uşura cu mult situaţia.
- În cazul în care copilul vă pune la încercare răbdarea, păstraţi-vă calmul şi nu intraţi în discuţii. Vorbiţi calm; spuneţi-i cu afecţiune, dar cu tărie: „Eu înţeleg că tu ai fi vrut să rămâi pe terenul de joacă, dar trebuie să mergem acasă să gătim prânzul.”
- Dacă aţi avut o conversație lungă cu un prieten la cină sau aţi vorbit mult la telefon, asigurați-vă că ulterior îi acordaţi micuţului o atenție suficientă.
Uneori, părinţii reuşesc să distragă atenţia copilului cu diverse jocuri atunci când observă primele semne de isterie. Dar dacă el nu se calmează, este mai bine să vă îndepărtați de situaţie: să luaţi o carte şi să citiţi sau să ieşiţi din cameră. Asta, dacă sunteţi siguri că micuţul nu va face nimic periculos.
Nu suprasolicitaţi copilul
Uneori, părinții organizează pentru copii prea multe activități sau distracţii. Dar micuţii preferă un program obişnuit al zilei, obosesc rapid şi devin nervoşi atunci când li se oferă prea multe activităţi. Gândiți-vă de două ori înainte de a vă înscrie copilul de până la 5 ani de lecții de dans, la cercuri sportive sau la orice alte activități. Frecventarea multor secţii cresc nivelul de stres şi creează condiţii propice pentru crize de furie şi isterie. Planificaţi totul cu o rezervă de timp, pentru a nu fi nevoiţi să alergaţi în şapte locuri odată.
Din cartea „Enciclopedia Montessori”