Prinși în tumultul vieții, concentrați pe rezolvarea problemelor noastre, ne amintim doar o dată pe an că trebuie să fim buni cu cei din jur, să fim generoși. Ce amprentă își pune asupra copiilor noștri această atitudine și, mai ales, cum putem schimba lucrurile în bine?
Sindromul „bun doar de Crăciun” și apoi revin la „setările din fabrică” ia amploare de la an la an și devine periculos, în special pentru copiii noștri. Dacă acum suntem buni, milostivi, dăruim celor mai puțin norocoși decât noi bunuri ori bani și, după ce se termină sărbătorile, ne facem că nu-i vedem, uităm ce înseamnă empatia, vom crește o generație de copii care va înțelege că bunătatea are termen de valabilitate scurt și nu că ar trebui să fie o calitate esențială a unei persoane.
Ne place să recunoaștem sau nu, decembrie este luna în care ne amintim cu toții că „trebuie” să fim buni. Că ne taie Moșul de pe listă, că ne vede Dumnezeu și trebuie să ne mai „spălăm din păcate”, că ne simțim inspirați mai mult ca niciodată să le „predăm” copiilor noștri lecția generozității. Atunci când faci că „trebuie” și nu că „așa ești tu”, adică nu vine de la sine, ci este imperativă, o acțiune e total lipsită de valoare.
Binele se face în liniște. Nu ne trebuie aplauze pentru faptele noastre
Mi-a plăcut dintotdeauna vorba asta cu binele care nu trebuie pus pe Facebook ori pe Instagram, ci să fie făcut în liniște; să fie așa, între mine, omul pe care l-am ajutat și Dumnezeu. Am încercat să-mi cresc copilul în spiritul empatiei, iubirii de semeni, împărțirii cu cei din jur a ceea ce avem.
E alegerea mea, a familiei mele, este modul nostru de a fi și de a ne educa fiul. Chiar el mi-a sesizat zilele trecute că e „facebook-ul plin de donații și poze cu copii care parcă se chinuie să zâmbească”. Avea dreptate: firme, persoane publice, instituții, chiar și școli, oameni mai mult sau mai puțin obișnuiți își umplu pereții rețelelor de socializare cu poze de la centre de copii, azile de bătrâni, familii sărmane unde, în decembrie, fac fapte bune; dăruiesc; generează zâmbete.
Și oamenii aceia, deodată, la vederea pungilor colorate și pline de lucruri la care au visat tot anul, zâmbesc, mai mult ca sigur la semnalul „binefăcătorului” care le-a „schimbat viața” preț de câteva minute, după care s-a întors în lumea lui, nepăsător la durerea celorlalte 364 de zile ale anului.
E zgomot mult în decembrie în online. E zgomotul celor care doar acum sunt buni, doar acum realizează că sunt copii care adorm cu burta goală și dârdâind de frig, că sunt bătrâni uitați de copii prin cămine, care n-au ce să facă cu o pungă de portocale, dar le-ar prinde bine o îmbrățișare măcar duminica.
Sindromul „bun doar de Crăciun” este nociv pentru copiii noștri
Bunătatea se învață acasă, nu la școală. Școala e pentru altceva: pentru citit, scris, experimente ș.a. Nimeni nu-i va preda copilului tău lecția bunătății în afară de tine: mama sau tatăl lui.
Dacă suferi de sindromul „bun doar de Crăciun” nici nu-ți vei da seama, pentru că nimeni nu-ți va pune acest diagnostic. Așa că e bine să fii atentă la semne, să-ți faci o auto-analiză, să încerci să te vezi din când în când prin ochii copilului tău.
Dacă din ianuarie și până în noiembrie ignori suferința celor din jur, te faci că nu vezi când cel de lângă tine are nevoie de ajutor, când arunci mâncarea în loc să o oferi celor cu frigiderul gol, când țipi la cei care stau cu mâna întinsă să se dea din calea ta, când te sună un prieten că are o perioadă dificilă și are nevoie pe un umăr pe care să plângă și-i spui că ai treabă și-l suni tu mai târziu dar n-o mai faci niciodată- cu siguranță sindromul „bun doar de Crăciun” te caracterizează.
Poate n-ai vrut să ajungi așa, poate că nici cu tine viața n-a fost blândă și n-ai primit ajutorul sperat atunci când îți frigea buza; dar ai acum șansa de a schimba ceva pentru tine și pentru copilul tău: schimbă perspectiva din care vezi lucrurile.
Nu-ți cer să recunoști asta public ori în comentarii, îți cer doar să-ți iei momente de liniște tu cu tine și să te gândești când ți-ai pierdut inocența copilăriei care nu știai ce înseamnă invidia ori răutatea, când ai ajutat dezinterezat pe cineva, când ai donat ceva fără să faci o postare pe Facebook?!
Dacă tu ești un om bun 365 de zile pe an, vei crește un copil bun și lumea asta mare, în care încercăm cu toții să fim fericiți, va fi și ea mai bună.
Citește continuarea pe totuldespremame.ro!
