Ce să faci dacă bărbatul se teme de bebelușul care crește în burtică?

Fiecare femeie  însărcinată vrea ca soțul să îi sărute burtica, să o mîngîie și să vorbească cu bebelușul. În realitate însă nu întotdeauna viitorul tătic manifestă gingășie față de soția însărcinată, iar uneori se teme de ea. Ce îl sperie și cum poate să  învingă frica față de noua ființă ne-a relatat  Liudmila Semina-Ghițu.

 Ce să faci dacă bărbatul se teme de bebelușul care crește în burtică? De ce se întîmplă astfel?

Orice frică e legată de neștiință. Cunoașterea reduce frica. De aceea, în primul rînd, trebuie să i se explice bărbatului procesele ce au loc în organismul femeii.

Femeia însărcinată caută să afle tot ce ține de dezvoltarea fătului, dar, din păcate, rareori împărtășește aceste detalii soțului.  

Acest fenomen se înregistrează și pentru că bărbații consideră că știu suficiente lucruri despre sarcină, dar se dovedește că nu e chiar așa.

 Ce trebuie să întreprindă soția dacă o astfel de atitudine o deranjează?  

Să se gîndească. Trebuie să înțeleagă ce-l sperie pe soț. Frica poate fi învinsă. Poate să-l încurajeze să mîngîie burtica, să o asculte.  Bărbații deseori își schimbă atitudinea cînd, la ecografie, văd imaginea bebelușului și ascultă bătăile inimii fătului.

Dacă acestea sînt simpl capricii, atunci situația e mai complicată decît pare la prima vedere. Capriciile din timpul sarcinii anunță probleme de interacțiune la naștere și, în consecință, de implicare în îngrijirea mamei și a copilului mai tîrziu.  În acest caz bărbatul ar trebui să ceară ajutorul unui psiholog.

 Soțul refuză sa facă sex: care-i problema?

Dacă nu există o interdicție a medicului, de cele mai multe ori aceasta se întîmplă din cauza că bărbatului îi este frică și din cauza unor percepții greșite asupra sarcinii  și asupra schimbărilor din organismul femeii. Dacă nu există contraindicații și eminențe de avort, atunci nu există bariere pentru sex. Ar fi bine ca medicul să-i spună despre aceasta. De obicei e suficient.

 Unii tătici se tem să-și ia în brațe copiii nou-născuți și nu îi ating în primele luni. Poate e un tertip de a evita obligațiile părintești sau e vorba despre infantilitatea bărbatului?

Aceasta e ceva obișnuit, nu e vorba de infantilitate, ci de hipersensibilitatea tinerilor tătici.  Bebelușul e atît de fragil în viziunea bărbatului, încît îi este frică să nu-l zdrobească: „Copilul e atît de mic, iar mîinile lui tati atît de mari!”. Dacă bărbatul va asista la un consult al bebelușului de către medicul neuropatolog, ortoped sau de către un yoghin, își va schimba atitudinea față de particularitățile corpului copilului, iar frica va dispărea.

 Pot influența aceste temeri relația dintre tată și copil?

Totul e individual. Da, și nu. S-a demonstrat statistic: cu cît mai devreme tatăl se implică în viața copilului, cu atît vor avea o relație mai frumoasă.

 În aceste cazuri este necesară consultarea unui psiholog?

După cum am mai spus, da. Psihologul nu este medic, nu va trata, dar îl va ajuta să se regăsească.

 E normal ca bărbații să se teamă de copii?

Da. Repet, acest fapt se află în legătură cu hipersensibilitatea acestuia. 

 Soția trebuie să intervină pentru a schimba prejudecățile bărbatului legate de sexul și înfățișarea copilului?

Aceast lucru este necesar nu doar pentru construi o relație frumoasă între tată și copil, dar și pentru dezvoltarea armonioasă a copilului.  Femeia trebuie să înteleagă de ce soțul și-a dorit un copil de un anumit sex, ce ascunde această preferință. De obicei, aceasta este legată de niște preconcepții iraționale vizavi de viața și relația cu un copil de un anumit gen (neașteptat), de exemplu tatăl vrea să aibă un băiat ca să continue afacerea de familie sau crede că în familia lui sînt fericite doar fetele etc.