Rolul tatălui în viața fetiței

Rolul tatălui în viața fetiței

0
//
13.08.2014

Pentru o fetiță este foarte important să simtă încrederea părinților săi, că ei întotdeauna sunt gata să-i înțeleagă sentimentele, necesitățile și dorințele. Ea are nevoie să fie convinsă că, în orice situație, poate conta pe susținerea părinților săi. Doar dacă părinții îi oferă această siguranță fetița este mulțumită de viață și este gata să-și dezvolte talentele sale pe care le-a primit de la natură. Dacă ea nu este sigură de faptul că în momentele grele se va bucura de susținerea părinților, fetița dezvoltă complexe, simte că nu este iubită și refuză suportul celor din jur.

Rolul tatălui în viața fetiței

Insuflați-i fetiței de la o vârstă fragedă că ea este unică și irepetabilă. Este unica de acest fel în toată lumea, ca ea nu au mai fost, nu este și nu va fi niciodată. Doar atunci când va înțelege propria ei unicitate, femeia poate deveni interesantă pentru bărbat. O astfel de femeie își cunoaște prețul, nu face scandaluri și nu suferă de lipsă de atenție din partea sexului opus. Pentru că pentru o femeie unică nu există alternativă. Pentru ca fetița să se simtă unică nu este suficient să o îmbrăcați la modă, să-i cumpărați lucruri scumpe și să-i spuneți că este cea mai frumoasă. Chiar și locul I la un concurs de frumusețe nu-i garantează femeii nici dragoste și nici fericire. Unicitatea femeii se rezumă într-o combinație a aspectului ei fizic, intelect, talent, caracter și lumea sa interioară. De aceea, chiar din copilărie, fetița trebuie să-și dezvolte talentele și să fie învățată să fie bună. Ea trebuie să se înțeleagă bine cu tata pentru că anume el este primul bărbat din viața fetiței, el trebuie să-i insufle copilei lui că ea este unică. În viața reală, chiar și femeile nu prea frumoase, care nu dispun de talente speciale și suflet curat devin mai fericite și mai de succes datorită răbdării și dragostei din partea tatălui lor. Tata este primul bărbat din viața fetiței cu care ea trebuie să găsească contact.

Dacă vă pomeniți în situația că trebuie să vă certați fetița, nu vă grăbiți să-i spuneți despre atitudinea față de ea. Fetițele sunt foarte sensibile, reacția emoțională puternică pe care o va avea ca urmare a observațiilor dumneavoastră va fi o piedică pentru ea să înțeleagă pentru ce este certată. Fetițele percep mai ușor cu ce au greșit dacă li se explică acest lucru, de regulă, ea înțelege foarte repede și se străduiește să nu mai repete greșelile.

Fetițele au pielea foarte sensibilă, de aceea, ele trebuie mai mult sărutate, îmbrățișate, exprimându-vă astfel dragostea și afecțiunea. Anume prin intermediul primelor momente de afecțiune cu tata, ea cunoaște viața și dragostea. Atunci când fetița își sărută tatăl, ea învață pentru prima dată să-și manifeste sentimentele. Este important să nu o deprimați în această perioadă… pentru că de aceste mărunțișuri depinde atitudinea ei ulterioară față de bărbați.

Fetițele sunt foarte sârguincioase după natura lor, ele fac tot posibilul pentru a duce totul până la capăt și să dea la orice o formă concretă. Sarcina părinților este să nu inhibe această calitate încă din copilărie.

Rolul tatălui în viața fetiței

Apreciați toate ideile și pornirile fetiței, nu-i refuzați nimic. Dacă fetița vrea să cânte sau să frecventeze orele la școala muzicală, nu vă opuneți, lăsați-o să încerce. La fel procedați în ceea ce privește încălțămintea sau coafura, nu împiedicați fetița să facă lucrurile obișnuite pentru dumneavoastră prin metode neobișnuite.

Fetițele au nevoie de mai multă grijă, băieții de susținere. Dacă fetița nu primește suficientă grijă, mai ales din partea tatălui, ea încetează să mai aibă încredere în bărbați. Din copilărie fragedă, fetițele tind să împărtășească cu tata toate bucuriile lor, tristețile și succesele, încearcă să se facă frumoase pentru tata. Dacă ele se confruntă cu o atitudine neglijentă față de dorințele și ideile lor, ele încetează să le mai povestească părinților despre ele. Sarcina părinților este să-și asculte fetița, să o înțeleagă și să discute cu ea toate momentele din viața ei. Dacă acest lucru este necesar – să orienteze viziunea și ideile ei în direcția corectă. Fetele au nevoie de mai multă atenție și comunicare cu părinții.

Tatălui i-a venit ideea să corecteze aspectul fizic al fetiței ? În asemenea momente, tata trebuie să rețină și să știe că el îi vorbește, o ceartă și face ce face din numele tuturor bărbaților de pe planetă. Anume așa percepe fiica sa critica la adresa ei…foarte global.

Fetelor le este suficientă o relație fără cuvinte cu tatăl lor, importantă este susținerea lui, aprobarea și respectul. În același timp, fetelor le vine mai ușor să discute cu mama despre toate problemele din viața lor personală, cu tata pot doar să petreacă frumos timpul: să iasă undeva împreună, să joace ceva, să discute despre evenimentele care se produc în lume.

Odată ce va deveni femeie, ea va căuta în bărbați imaginea tatălui ei, va încerca să găsească bărbatul ideal care să fie la fel ca tata. Evident, imaginea tatălui ei, întotdeauna va fi cea mai bună și niciun bărbat nu va face față comparației.

Rolul tatălui în viața fetiței

Dragostea dominantă a tatălui generează incapacitatea viitoarei femei de a evalua la modul real bărbații, să accepte minusurile acestora, să observe atractivitatea lor, unicitatea acestora și faptul că bărbații nu seamănă între ei.  De multe ori, finalitatea acestei situații este că femeia își găsește un bărbat care, deși nu va fi la fel de bun ca tata, va îndeplini pentru ea funcțiile paterne – va lua decizii, va avea grijă de ea, o va proteja. De regulă, el este mai în vârstă. Însăși femeia va continua să îndeplinească rolul de copil, se va supune, nu-și va manifesta pe deplin capacitățile și-și va inhiba dorințele.

Dacă tatăl fetiței este un tiran și despot, care ceartă fetița, sau și mai rău – o bate, este permanent agresiv și răutăcios, copilul începe să se teamă de el și-i apare dorința să scape de tata. Chiar dacă mama apără copila și compensează agresivitatea tatălui cu porții duble de dragoste, oricum, fetița va suferi pe viitor în urma urmărilor negative a acestei situații. De multe ori, la maturitate, ea va evita relațiile cu bărbații fiindu-i frică de dragoste și căsătorie. Pentru ea bărbatul este legat simbolic de tatăl ei agresiv și periculos. În subconștient, ea așteaptă din partea tuturor bărbaților răutate și agresivitate. Interesant este faptul că, în final, aceste femei nu se căsătoresc cu bărbați cuminți și calculați care să fie opusul tatălui lor, ci anume cu bărbați care seamănă cu tata. Și nu este nimic straniu în acest fapt – femeia, pur și simplu, păstrează în subconștient acele model de relație cu bărbatul pe care l-a cunoscut în copilărie. O astfel de femeie este foarte norocoasă dacă reușește să dea peste un bărbat într-adevăr înțelegător și sincer, care va trece peste toate și-i va putea demonstra că relațiile cu un bărbat pot fi și altfel.   

Un tată indiferent este varianta cea mai periculoasă și negativă. Pentru femeie, o atare experiență în copilărie generează cele mai negative urmări și ele sunt foarte greu de depășit. Atunci când tata este indiferent, nu se preocupă de educația fetiței sau face acest lucru formal, fetița simte că nu este iubită. Ea ar încerca parcă să ”câștige” dragostea tatălui ei presupunând că trebuie să i se supună pentru ca el să o iubească, are impresia că nu este suficient de bună ca să merite dragostea tatălui ei. Indiferența tatălui reduce gradul de autoapreciere al copilului, iar ulterior, și al femeii. La maturitate, aceasta continuă să se simtă neatrăgătoare. Relațiile ei cu bărbații de multe ori sunt lingușitoare, pentru că ea permanent depunea efort să ”câștige” respectul și dragostea. Pericolul acestei situații constă în faptul că s-ar putea găsi un bărbat care se va folosi de această femeie, consolidând stereotipurile negative de comportament deja formate, iar femeia va percepe acest lucru ca pe o obligație, fără să știe că relațiile cu un bărbat pot fi afectuoase și pe picior de egalitate.

Rolul tatălui în viața fetiței

Așa deci, pentru o fetiță, tata reprezintă un exemplu de comportament. Este primul bărbat din viața ei și care-i arată cum sunt, în general, bărbații. De felul în care va fi iubită de tatăl său, depinde, la modul direct, cum se va simți fetița, iar ulterior femeia, cum se va comporta în raport cu bărbații. De aceea, nu trebuie de subapreciat rolul tatălui în procesul de educație al fetiței. Dacă femeia, fiind la maturitate, înțelege că repetă același model eșuat de relație cu bărbații, probabil, ar trebui să se gândească la motivele care sunt ascunse în relațiile cu tatăl ei încă în copilărie.

Anume datorită tatălui, fetițe crește și devine femeie de succes. O atare femeie știe să se iubească pe ea, pe soț și copii. Anume tatăl arată copilei viața… el este anume acel bărbat care o învață să iubească. Să iubească lumea, viața, bărbații și, în primul rând, pe sine. Și ce altceva decât un bărbat poate fi generator pentru o femeie. O fetiță mică de azi este viitoarea femeie de mâine, ea vrea să fie frumoasă pentru tatăl ei și trebuie să primească în schimb dragoste. Iubindu-l pe tatăl ei, ea învață să iubească lumea și să construiască primele relații cu sexul opus. Tații trebuie să abordeze corect aceste aspecte din procesul de educație al fetițelor.