Viitoarele mame care trec printr-un stres fizic sau mental în timpul sarcinii au șanse mai mici să dea naștere unui băiat și pot, de asemenea, să se confrunte cu un risc mai mare de naștere prematură, este concluzia unui studiu publicat recent.

Autorul principal al studiului susține că „uterul este primul cămin cu influența asupra copilului. Știm că feții de sex masculin sunt mai vulnerabili în uter și probabil stresul cu care se confruntă aceste femei este o stare de lungă durată”.

Natura se asigură în general că există în medie 105 băieți născuți pentru fiecare 100 fete. Până la urmă, bărbații au șanse mai mari să moară în urma accidentelor sau a confruntării cu viața sălbatică. Dar în acest studiu, femeile care au avut cea mai ridicată tensiune arterială și alte semne de stres fizic au avut patru băieți pentru fiecare nouă fete (raportul 4:9); în vreme ce mamele care au fost stresate din punct de vedere psihologic au avut doi băieți la fiecare 3 fete (raport 2:3). Toate femeile au avut parte de sarcini sănătoase.

Legătura dintre stresul cronic și sarcina

Un procent de aproximativ 30% dintre gravide au raportat un stres psihosocial de la efortul pe care îl presupune locul de muncă sau depresie și anxietate, conform studiilor. Astfel, bebelușii născuți de femei care au raportat niveluri ridicate de anxietate și simptome depresive sunt expuși celui mai ridicat risc de efecte adverse asociate nașterii.

Deși studiul prezent nu a analizat modul în care stresul poate să influențeze sarcina, alte studii au atras atenția asupra rolului pe care îl are hormonul de stres cortizol. Cortizolul este o parte din sistemul de alarmă flight or fight al corpului și este menit să se disipeze odată ce pericolul este depășit. Un nivel ridicat pe termen lung poate crește tensiunea arterială și poate face ca o persoană să fie mai predispusă îmbolnăvirii.

Un studiu a descoperit că femeile gravide expuse unui grad ridicat de tensiune au prezența un nivel mai ridicat de cortizol. Acest nivel a fost prezent de asemenea și în lichidul amniotic al bebelușului la vârsta gestațională de 17 săptămâni.

Profesorul asistent de obstetrică-ginecologie și psihiatrie din cadrul Școlii de Medicină Feinberg, Laura Berman, a spus că „stresul în timpul sarcinii poate fi nociv atât pentru mamă, cât și pentru bebeluș. Stresul resimțit în perioada sarcinii poate crește riscul ca o femeie să dezvolte depresie postpartum. Poate, de asemenea, să conducă la naștere prematură și greutate mică la naștere”.

Doctor Christina Penfield atrage atenția asupra interpretării excesive a asocierii dintre stresul matern și rezultatele adverse: „aceste studii pot doar să sugereze o asociere și nu pot stabili cauzalitatea. De exemplu, unele femei care raportează un nivel ridicat de stres pot să aibă de asemenea și o durată mai redusă a somnului, alimentație neregulată sau nesănătoasă sau rate crescute de abuz de substanțe. Nu este clar dacă stresul este cel care cauzează efectul advers.”

Stresul face parte din viața de zi cu zi. De fapt, stresul bun motivează și conduce la o atenție concentrată. Atunci când stresul devine copleșitor sau constant este nesănătos.

„Majoritatea femeilor raportează experimentarea a cel puțin un eveniment de viață stresant în anul de dinaintea nașterii, prin urmare este imposibil de evitat stresul în sarcină. Atunci când se confruntă cu stresul, cele mai bune viitoare mame nu pot decât să minimizeze impactul stresului asupra vieții lor zilnice și să încerce să mențină obiceiuri bune de somn, nutriție și exercițiu fizic”, subliniază dr. Penfield.

Profesorul Laura Berman consideră că „meditația este un instrument extrem de util pentru gestionarea stresului. Spre deosebire de exercițiu, care poate fi dificil pentru mamele care au o vârstă gestațională avansată, meditația funcționează pentru fiecare stadiu din sarcină și pentru fiecare mărime de femeie. Un alt instrument util constă în grupurile de sprijin, precum și în terapia de cuplu pentru viitorii părinți care vor să se asigure că relația lor este pe făgașul normal înainte de naștere.

Catherine Monk sugerează că cel mai bun moment de a plănui o sarcină fără stres este încă din perioada prenatală: „de ce să nu verifici și să nu te întrebi pe tine însăți cum faci față stresului? Ai instrumentele necesare? Ai nevoie de mai mult ajutor? De unde vine ajutorul suplimentar? Cred că este momentul perfect să faci asta.”