O mamă, despre nașterea în Moldova și Spania: ”Aici am dat bani. Spaniolii nici ciocolata n-au vrut s-o ia”

Mariana Volentir a avut norocul să cunoască două experiențe diametral opuse și anume cum e să naști într-un spital din Republica Moldova și într-o instituție medicală din Spania. Femeia spune că cele două experiențe au fost destul de diferite, iar acest lucru se datorează în mare parte personalului medical. Redăm povestea nașterilor mai jos, așa cum a fost scrisă de ea.

”Pe prima mea fetiță am născut-o în Republica Moldova acum patru ani. Din start vă spun că a fost o sarcină mult așteptată, până la ea am pierdut patru sarcini, așa că cea de a cincea sarcină, cu final fericit, era o minune pentru noi. Deci în ziua cea mare, când mi s-a rupt apa, geanta cu tot necesarul pentru bebe și pentru mine era demult gata.

Plecasem din start cu recomandare pentru cezariană de la medicul meu, dar, ironia sorții, când m-a apucat nașterea el nu era în oraș, ci plecat la un seminar în Capitală. Am stat o noapte cu dureri suportabile, asistentele tot veneau și mă întrebau dacă încă nu nasc. Nici amabile, nici cu răutate, ci cu răceală.

O săptămână de spitalizare în Republica Moldova

Medicul care era de gardă îmi dădea niște ceaiuri pentru dilatare, el susținea că voi naște natural, deși stia de recomandarea pe care o aveam. Am primit și perfuzie, dar nimic. Dimineața, pe la ora 9, a hotărât, împreună cu un alt medic, să-mi facă cezariană sub anestezie totală. Eram extenuată total, nu mai aveam puteri de nimic. În final, soțul le-a mulțumit cu bani, că așa se face.

După naștere, o săptămână am stat să ne revenim după cezariană, că așa este protocolul acolo. Am născut o fetiță perfect sănătoasă.

Două zile de spitalizare în Spania

În Spania e cu totul altfel. Mă așteptam la fel, la controale extenuante, analize peste analize. Am avut o ”matrona”, medicul ce îți urmarește sarcina, ea îmi făcea programări la medicul ginecolog unde făceam și ecografiile. La finalul sarcinii am fost întrebată cum vreau să nasc, eu având deja o naștere prin cezariană, așa că am optat tot pentru ea. Am avut o cezariană programată, am venit cu soțul dimineața, mi-au făcut toate procedurile necesare.

Am născut într-un spital universitar, așa că  au fost și studenți care au asistat la naștere. De data aceasta am avut anestezie epidurală, am auzit cum a plâns fetița și am ținut-o lângă mine până m-au cusut.

Atitudinea a fost diferită total aici, personalul medical venea la prima chemare.

Și condițiile au fost diferite, eu fiind singură în cameră și având un pat pentru soț, care putea să rămână să mă supravegheze. Aici am stat doar două zile, și desigur că mi-am revenit mult mai ușor. Vreau să menționez că aici nu am plătit nimic.

Învățată de acasă, doream măcar o ciocolată să le dau și s-au supărat.

Nu zic că nașterea prin cezariană e o modalitate mai ușoară de a naște. În cazul meu, aceasta a fost soluția. Darul nostru sunt copiii, ei sunt continuarea noastră și nu cred că modul în care îi naștem contează. Important e să fie copilul sănătos, noi le vom suporta pe toate. Da, am două cicatrici pe burtă, însă pentru mine sunt ca o amintire cu final fericit.”