Invitat la o emisiune televizată, parohul bisericii din satul Ghidighici, Maxim Melinti a subliniat câteva momente importante din procesul de educație a copiilor, în care părinții greșesc de cele mai multe ori. Parohul spune că are și el un copil mic acasă și încearcă să fie un exemplu bun, ceea ce le recomandă și părinților.

La întâlnirile mele cu părinții înainte de cununie și botez, le vorbesc despre un caz concret: Ce se întâmplă când stăm la masă – copilul parcă e ”pus în priză” și vrea neapărat să spună ceva. Noi facem cum ne-au învățat și pe noi părinții și îi spunem tare și răspicat: ”La masă nu vorbim!. Nu v-ați întrebat niciodată de ce copilul vrea să vorbească anume atunci când este la masă? Pentru că ambii părinți sunt acolo și anume atunci copilul simte momentul potrivit să se autodeclare, să vorbească. Nu neapărat să spună niște lucruri foarte importante, dar el vrea să fie auzit și ascultat de ambii părinți. Și atunci când îl refuzăm sau îl trimitem în altă parte, trebuie să ne asumăm urmările, pentru că mai târziu acest lucru se va repeta, doar că refuzul va veni din partea copilului. Ceea ce facem noi acum se transformă ulterior în comportamentul propriilor noștri copii.

Copilul se dezvoltă împreună cu noi. El absoarbe ca un burete absolut tot ce facem noi sau invers – vorbim, dar nu facem.

Dacă îi spui copilului – ”Dragul meu, după ce mănânci, ia farfuria și pune-o în lavuar, ca mama să o spele” – iar tu lucrul acesta nu-l faci, data viitoare copilul nu va mai aduce farfuria și nici nu va mai pune scaunul la loc. 

Cum spun unii părinți: ”Copiii din ziua de azi sunt mai deștepți!” Nu sunt mai deștepți ca noi, ei au un spirit de observație foarte dezvoltat și observă anume lucrurile negative, toate greșelile noastre și chiar faptul că spunem una, dar facem alta.

De aici rezultă o lecție foarte importantă pentru părinți: creșteți și evoluați împreună cu copiii, trebuie să învățăm să-i înțelegem și să-i ascultăm.

Ce facem noi, ca părinți? Ne simțim ca niște dictatori sau părinți autoritari, spunând copilului: ”Cine ești tu…”, ”Eu prin câte am trecut, eu la timpul tău…”, ”Vei crește mare și vei înțelege…” Tot timpul o dăm în bară dacă spunem aceste lucruri și ne comportăm ca un polițist. Noi nici măcar nu avem 10 minute să ne ascultăm propriii copii. Să îi ascultăm, pentru ca apoi și ei să ne asculte.

Un alt moment dureros în societatea noastră de azi este pedeapsa – fizică și verbală.

Dacă îi spui unui copil că este prost, el va crește cu gândul că nu-i în stare de nimic. Noi foarte puțin timp vorbim cu copiii noștri și dacă vorbim, parcă împușcăm cu mitraliera Kalașnikov: ”Du-te, fă asta, pune, aranjează, spală, strânge…” Trebuie să facem toate aceste lucruri împreună cu copilul, pentru ca el să preia exemplul nostru și să nu ne perceapă drept dictatori.

Sursa: mamaplus.md