Orice părinți normali se întreabă periodic: ”Procedez oare corect atunci când îi refuz copilului…”. Pentru că oricât de mult efort nu am depune este imposibil să satisfacem în totalitate cerințele copilașului în creștere. Este de la sine înțeles, chiar și un matur tot timpul mai vrea ceva. Rar poți întâlni un om care este mulțumit de tot ceea ce are. Și cum să se descurce copiii în condițiile în care peste tot sunt înconjurați de ispite. În magazine, vitrinele abundă în jucării fel de fel, bomboane, publicitatea la televizor afirmă că pentru a fi fericit copilul, neapărat are nevoie de careva jucării noi.

Ne învățăm să fim părinți buni

Și dacă satisfacem toate capriciile copilului, va deveni oare el mai fericit, mai bun? Oare un telefon nou sau o bicicletă nouă îl vor ajuta să crească mai responsabil, mai sârguincios? mai degrabă se va întâmpla invers. De mult s-a constatat faptul că acei copii care stau de dimineață până seară în fața televizorului cu ciocolata în mână, sau care petrec nopțile la computer – nu sunt cei mai fericiți și sănătoși copii.

Iar asta înseamnă că părinții buni sunt cei care, dimpotrivă, îi învață pe copii de mici să se limiteze. În loc să-i cumpărați copilului o jucărie nou – dăruiți-i timpul dumneavoastră. Probabil asta este tot ce au ei mai scump reieșind din tempoul nebun al vieții cotidiene. Psihologii afirmă într-un glas că copiilor le sunt suficiente 20 de minute în zi de atenție părintească pentru ca să se simtă cu adevărat iubiți, necesari, indispensabili. Părinții buni trebuie să aibă abilitatea de a-și susține copilul, lăuda, a-l orienta pe calea cea dreaptă. Și nicidecum un sac de bani și discuții de afaceri interminabile la telefon.

Copilul are nevoie de atenție ca și de oxigen

Fiecare om are nevoie de atenție. Mai ales un copil. Atenția pe care i-o acordați copilului trebuie să fie completă. Asta înseamnă că acea jumătate de oră pe care i-o acordați copilului trebuie să-i aparțină doar copilului. Rudele dumneavoastră pot avea grijă de ceilalți copii.

Ne învățăm să fim părinți buni

Încercați să respectați reguli simple:

  • Nu vă sustrageți la telefon.
  • Deconectați televizorul. Dați deoparte tableta, copilul dumneavoastră este mult mai important.
  • Nu trebuie să vă uitați permanent la ceas pentru că petreceți benevol timpul cu copilul dumneavoastră.
  • Nu trebuie să vă retrageți ”pentru un minut” pentru a porni mașina de spălat, să ștergeți masa ș.a.m.d. Toate aceste treburi vor mai aștepta.

Puteți citi împreună cărți, modela, să vă jucați de-a v-ați ascunsele, să discutați despre ceea ce-l macină pe copil, povestiți-vă istorii hazlii….Fără exagera, copilul este gata să-și vândă și sufletul doar ca să se joace cineva cu el. Ce păcat că majoritatea mamelor și taților preferă pălăvrăgeala fără sens pe rețelele de socializare decât să comunice cu copiii lor.

Îmbrățișările – cine putea să creadă că sunt atât de importante

Este greu de crezut că, pentru a fi fericit, un matur are nevoie de opt îmbrățișări pe zi! Este vorba despre un matur... iar copiii, de câte îmbrățișări au ei oare nevoie? Copiii atunci când cresc, continuă la fel de mult ca atunci când erau bebeluși, să caute mâinile mamei care le oferă siguranță și liniște. Simțind cât de sigur și atent îl îmbrățișează acest bărbat puternic – tata – copilul se simte protejat. Nu trebuie să fii psiholog pentru a înțelege pe cât de important este acest lucru pentru menținerea legăturii emoționale strânse între părinți și copii.

Aprobarea

Uneori, copiii își întreabă părinții: ”De ce mă privești atât de sever, mama”, ”De ce tata este astăzi așa de supărat”. Părinții, atunci când explică motivul expresiei faciale încep să vorbească despre problemele la serviciu sau despre necesitatea de a cumpăra detergent… Însă, copiii au impresia că toată lumea se învârte în jurul lor. Copiilor nici prin cap nu le trece că tristețea, lacrimile, iritația de pe fața părinților pot fi legate de cu totul alte chestii decât de ei. Copilul poate avea impresia că face ceva nu așa cum trebuie dacă mama s-a uitat atât de urât la el. Iar în acest timp, mama decide în mintea ei: ”Ce să cumpăr – blană sau palton?”.

Zâmbiți-le copiilor mai des. Așa ei se vor simți mai siguri. Pentru un copil, zâmbetul de pe fața mamei este un semn că ”el este bun”, ”el este bravo”, ”totul este bine”. Mulți părinți obosesc de această prefăcătorie. Nu este ușor să zâmbești atunci când în suflet e furtună. Nu trebuie să vă prefaceți. Pur și simplu faceți abstracție de toate problemele, pentru că acum nu stați față în față cu ele, ci cu cei mai scumpi oameni de pe planetă – copiii dumneavoastră.

Fiți consecutivi

Este foarte important să fiți consecutivi în procesul de comunicare cu copiii. Străduiți-vă să vă țineți de cuvânt. Asta, în primul rând, se referă la pedepse. Dar și la promovări. Dacă ați promis: la film, grădina zoologică, cafenea – fiți buni și respectați-vă promisiunea!

Nu trebuie să aruncați cuvintele în vânt, dacă situația vă impune să amenințați copilul. În caz contrar, data viitoare, nimeni nu va mai crede cuvintelor dumneavoastră. Dacă tata a spus cu scop educativ: ”Toată săptămâna nu vei viziona desena animate”, nu mai e nimic de făcut – va trebui o săptămână întreagă să căutați alte distracții pentru copilul dumneavoastră. Pentru că nu vă soriți ca data viitoare copilul să ignore avertismentele dumneavoastră.

Ne învățăm să fim părinți buni

Încrederea în sine

Copii se învață prin exemple. În primul rând, modelele lor de urmat sunt părinții. Pentru că ei sunt cei mai apropiați, cele mai dragi persoane din toată lumea. Demonstrați-i copilului încredere absolută în acțiunile dumneavoastră, în acest fel îi învățați să se comporte încrezut și calm. Chiar și un nou-născut sesizează neîncrederea mamei și începe imediat să plângă. În asemenea cazuri, un copil de trei ani poate chiar și scandal să facă. De față cu toată lumea să facă isterică înșirându-se pe podea, pentru că un copil, la această vârstă, poate perfect să manipuleze cu sentimentele mamei. Nu cedați! Dacă l-ați refuzat odată, lacrimile și strigătele nu trebuie să schimbe decizia dumneavoastră de a trece pe alături de o jucările nouă fără a o procura. În caz contrar riscați să faceți o obișnuință din acest comportament al copilului. De ce să nu plâng? Data trecută a mers?

Nu trebuie să ridicați vocea la copil, nu trebuie să-l bateți, nu trebuie să chinuiți copilul prin respingeri reci. Vorbiți calm, repetați de nenumărate ori, fiți sigură în cerințe și sistematic îndepliniți regulile stabilite. În același timp, este cazul să dați dovadă de flexibilitate dacă acest lucru este impus de circumstanțe. În acest fel, veți putea învăța copilul cu disciplina, îl veți ajuta să sesizeze stabilitatea. Iar acest lucru este la fel de important.

Ne învățăm să fim părinți buni

Concepții greșite ale părinților

De foarte multe ori, din dorința de a fi buni, părinții merg înainte fără a lua în calcul rezistența fermă din partea copiilor.
 

Zona confuziei

Confuzia

Care sunt riscurile

Sfaturi utile

Mâncarea

Cu cât mai mut – cu atât mai bine. Obezitatea. Probleme cu apetitul. Nu este cazul să hrăniți permanent copilul cu tartine cu salam ș.a.m.d. mâncarea trebuie să fie echilibrată. Dacă copilul refuză, nu trebuie să-l hrăniți cu forța.

.
Educația Independența trebuie să fie învățată din copilărie. Nu i se permitecopilului să facă nimic singur și i se dă asigurări că mama va face mai repede și mai bine. Copilul simte că nimeni nu-l va ajuta cât de mult nu ar striga. S-a observat că micuții care cresc în casele de copii plâng și râd fără sunet. Copilul vede că mama, într-adevăr face totul mai bine și pierde dorința de a manifesta independență. Trebuie să rețineți expresia minunată: ”Toate la timpul lor”. Luați copilul în brațe dacă el cere asta. Ajutați-l dacă nu se descurcă. Nu-l lăsați în acel moment în care el are nevoie de dumneavoastră. Ar trebui să-l lăsați pe copil să facă de unul singur anumite chestii dacă este suficient de mare pentru ele. Permiteți-i să facă greșeli (dacă nu este periculos) – pentru că noi cu toții învățăm așa.

Prepararea

alimentelor

Copilul se poate îneca dacă alimentele nu sunt transformate într-o suspensie omogenă cu ajutorul unui blender. Copilul, într-adevăr, va începe să se înece cu orice bucățică, chiar dacă demult ar fi trebuit să mănânce cu dințișorii, dacă mama a făcut totul pentru ca copilul să nu învețe a rumega. Dați-i copilului să roadă pesmeți și biscuiți. Treptat, introduceți tot mai puține alimente date prin blender.
Vorbirea Cu un copil mic întotdeauna trebuie să vorbești corespunzător. Vorbirea unui copil nu se va dezvolta dacă el nu va auzi limbajul corect al maurilor. Vorbiți cu copilul la fel cum o faceți cu un matur.
 

Niciodată nu este târziu a învăța a fi un părinte bun, nu trebuie decât dorință, pentru că doar părinții pot face ca copilul lor să fie mai fericit, încrezut și liniștit!

Ne învățăm să fim părinți buni