Nas înfundat, febră sau tuse - acestea sunt simptomele răcelilor de sezon care deşi pot părea probleme minore, în cazul copiilor, dacă nu sunt tratate corect, dau mari bătăi de cap părinţilor. Aflaţi care sunt metodele corecte de combatere a acestor simptome supărătoare ale infecţiilor respiratorii.

mamaplus

Nas înfundat şi secreţii nazale: ser fiziologic sau apă de mare?

Într-o răceală avem de fapt o inflamaţie a mucoasei nazale, ceea ce determină simptomele de nas înfundat, precum şi secreţiile nazale abundente. În acest caz, mucoasa nasului trebuie umidifiată, curăţată pentru a amelioara fenomenele locale. Acest lucru se poate realiza cu ser fiziologic călduţ (serul fiziologic rece determină vasoconstricţie). Serul fiziologic călduţ se administrează astfel: 1-2 picături în fiecare nară, de 5- 6 ori pe zi. Serul fiziologic poate fi înlocuit cu apă de mare, care se administrează doar de 3-4 ori/zi. Soluţiile de apă de mare sunt, de fapt, soluţii fiziologice cu conţinut crescut în săruri minerale.

În cazul în care există şi secreţii nazale după umidifierea cu ser fiziologic, se aspiră secreţiile nazale cu pompiţa, aspirator nazal sau batista bebeluşului. Această aspirare de secreţii se va realiza de 3 ori/zi. Doar dacă se impune, în mod excepţional, aspirarea se poate face de mai multe ori pe zi. Dacă se insistă prea mult, există riscul să lezăm prin aspiraţii repetate mucoasa nazală. În cazul copiilor mai mari, după administrarea de ser fiziologic, aceştia trebuie să-şi sufle nasul corect: întâi o nară şi apoi cealaltă nară. De preferat, curăţarea nasului se va realiza cu 15-20 de minute înainte de masă.

Un nas obstruat (n.r. - înfundat) nu permite o respiraţie normală, determină dificultăţi alimentare, alterarea gustului şi mirosului. De asemenea, curăţarea nasului nu se realizează după masă, întrucât copilul se agită, plânge, poate să verse şi să aspire conţinutul gastric în căile respiratorii. Pe lângă aceste indicaţii, este obligatorie aerisirea camerei, umidifierea mediului ambiant, precum şi creşterea cantităţii de lichide administrate - ceaiuri calde cu lămâie.

Tusea

Pe parcursul unei răceli, tusea poate evolua de la tuse seacă, la tuse plină şi apoi iar la tuse seacă. În funcţie de tipul de tuse se pot administra siropuri, picături sau aerosoli la recomandarea medicului. Tusea trebuie interpretată în contextul general al bolii. Şi anume, un copil cu multe secreţii nazale poate prezenta tuse prin drenarea acestor secreţii în gât şi iritrare locală. În acest caz o curăţare corespunzătoare a nasului rezolvă şi tusea.

Dacă inflamaţia căilor respiratorii este extrem de intensă se poate recurge la medicamente cu rol mucolitic şi antiinflamator. Întrucât de cele mai multe ori, răcelile se limitează la nivelul căilor respiratorii superioare, aerosolii sunt benefici prin acţiunea lor locală. Soluţiile utilizate pentru aerosoli conţin substanţe care au efect antiinflamator, mucolitic. Numărul şedinţelor de aerosoli variază de la una la trei pe zi. În funcţie de simptomatologie, trebuie oarecum particularizat numărul de şedinţe, durata perioadei precum şi conţinutul soluţiei. Cât priveşte tusea seacă, chiar dacă debutul este cu tuse seacă, de cele mai multe ori copiii prezintă în evoluţie tuse productivă. Asta înseamnă că pe parcursul virozei tusea seacă se transformă în tuse plină. Şi atunci nu trebuie inhibată tusea seacă, decât dacă produce un disconfort deosebit. După o răceală există posibilitatea unei tuse reziduale de una până la două săptămâni, uneori şi mai mult, funcţie de tipul afecţiunii iniţiale, tuse care se remite de la sine. De fapt este vorba de procesul de regenerare a mucoasei respiratorii, procesul inflamator având o perioadă de remisiune.

Febra

Febra reprezintă o reacţie, să zicem, normală a organismului. Poate să apară şi în infecţiile virale, nu numai în cele bacteriene. Diferenţa dintre cele două tipuri de infecţie trebuie lăsată în seama medicului curant. Febra nu se tratează cu antibiotice. Există multe mame care se prezintă la medic pentru febra copilului şi la întrebarea ce medicament au administrat, ele spun numele unui antibiotic. „Dar pentru febră?“ Şi repetă acelaşi nume, considerând că antibioticul este metoda de combatere.Total greşit. Metodele de combatere a febrei includ:

- administrarea de medicamente - paracetamol, ibuprofen, algocalmin;

- metode fizice - împachetări în cearşafuri umezite cu apă la temperatura corpului, duşuri cu apă la temperatura corpului. Este important să fie crescută cantitatea de lichide primite de copil pentru că prin febră pierderile de lichide de la nivelul pielii sunt mari.

Copilul febril nu trebuie îmbrăcat în exces! Dacă „înfofoliţi” copilul, febra nu va scădea

Exista tendinţa de a îmbrăca un copil febril în exces, aspect care dăunează, din păcate. Copilul trebuie să realizeze schimbul de căldură cu exteriorul prin piele, printr-o suprafaţă corporală nu prea mare. Dacă acest schimb este obturat de haine, poţi administra antitermice fără a avea efect. Ca urmare, copilul trebuie îmbrăcat cât mai lejer. Mai există un aspect care ne poate produce nedumerire şi anume mâinile, picioarele şi chiar capul sunt reci, iar trunchiul este fierbinte. De multe ori există tendinţa de a pune mâna pe capul copilului pentru a aprecia temperatura, însă câteodată acest lucru poate fi înşelător.

La febră mare, mulţi copii au mâinile şi picioarele reci, chiar vinete, dar corpul le este fierbinte, întrucât există o centralizare a circulaţiei. Măsurarea cu temometrul este metoda cea mai corectă şi sigură. Febra poate să se menţină două - trei zile, fără a fi un semnal de alarmă, de fapt boala îşi urmează evoluţia naturală, antitermicul fiind practic o medicaţie simptomatică, pentru ameliorarea stării generale.

În cazul în care febra persistă peste patru zile, dacă valorile sunt extrem de ridicate (peste 39 grade Celsius) sau febra apare la intrevale extrem de scurte cu o putere de control redusă, copilul trebuie evaluat clinic şi biologic pentru a depista dacă nu este vorba de o infecţie bacteriană sau de o complicaţie. Dar, şi în acest caz, administrarea antibioticelor nu înseamnă stoparea febrei: manifestările acute pot să se menţină 48-72 ore de la începerea terapiei cu antibiotic. Atenţie: durata de administrare a antitermicelor este de maximum trei - cinci zile, excesul lor având consecinţe hepatice, hematologice.

Sursa