Perioada de negație începe atunci când copilul realizează că are propria sa părere și că se poate face auzit. Deci, e momentul când brusc își dorește să își afirme personalitatea proaspăt descoperită, și cum altfel decât opunându-se voinței părinților?

Psihologii plasează această perioadă în jurul vârstei de 2 ani a copilului, care coincide cu dezvoltarea bruscă a simțului proprietății. Odată ce se simte stăpân pe jucării, începe să își manifeste, încetul cu încetul și instinctul de negație.

Copilul de 2 ani este o combinație de bebeluș dragălaș condimentată cu multe crize de personalitate debordantă. Altfel spus, e ca o briză blândă de vară care se transformă brusc în ploaie torențială de lacrimi.

La doi ani, copilul începe să guste din plăcerea independenței - vorbește în propoziții simple, știe să se îmbrace și chiar știe să își conducă primul autoturism (adică tricicleta desigur).

Părinții care nu se simt deloc deranjați sau impresionați de noile manifestări de forță ale copilului - îi vor arăta astfel că nu pot fi manipulați prin intermediul acestor crize. Astfel, copilul își va da repede seama de faptul că își poate face mai mult rău decât bine și își va potoli încetul cu încetul pornirire de emnacipare și negație.

Părinții care nu știu să reacționeze corect, din diverse motive - îi vor da copilul semnale greșite și nu vor mai reuși să devină stăpâni pe situație. În acest caz este vorba despre părinții care în general au probleme în raporturile de autoritate cu copilul și care consideră că e doar o criză sau o perioadă dificilă ce va trece.