Creșterea este un fenomen complex, determinat de factori genetici, dar și de mediu, precum alimentația, somnul, hormonii și eventualele boli cronice. Dacă apare o tulburare de creștere și aceasta nu este tratată, poate avea efecte negative asupra sănătății mentale și fizice a copilului.

Se consideră că un copil prezintă o tulburare de creștere atunci când înălțimea sa este net inferioară limitei curbei de referință. În acest caz, medicul recomandă analize pentru a descoperi cauza tulburării. Poate fi vorba de o tulburare endocrină (sistemul endocrin transportă hormonii prin organism și reglează creșterea) sau de una genetică, așa cum se întâmplă în cazul fetelor afectate de sindromul Turner.

O creștere întârziată sau accelerată poate semnala o boală sau o problemă a unor glande. Glanda pituitară produce hormonul de creștere, care stimulează creșterea aoselor și a diverselor țesuturi. Copiii care au prea puțin din acest hormon pot fi foarte scunzi, în timp ce alții, care au prea mult (cauzat, de obicei de o tumoră a glandei pituitare), pot fi extrem de înalți (lasând la o parte cazurile în care copilul face parte dintr-o familie cu oameni mici de statură sau dimpotrivă, cu oameni foarte înalți, și atunci e normal ca și el să fie precum părinții). Tratamentul cu hormon de creștere poate stimula dezvoltarea copiilor prea mici, în timp ce tratamentul de îndepărtare a tumorii glandei pituitare, medicația și radiotarapia pot fi utile pentru copiii prea înalți.

Copiii care au hipotrofie staturo-ponderală (apare la o vârstă mai mică de 2 ani), deci cresc mai încet decât ar fi normal, din diverse cauze (nu sunt hrăniți suficient, nu absorb nutrimentele, au diverse afecțiuni), trebuie consultați de medic.

Problemele de creștere pot avea mai multe cauze:

  • Statura mică a părinților: dacă părinții sunt scunzi, e posibil ca și copilul să aibă o înălțime mică.
  • Întârzierea constituțională a creșterii: în acest caz, un copil poate fi mai scund decât media, dar dezvoltarea lui se face normal, astfel încât la maturitate va avea o talie normală.

Acestea două nu sunt considerate tulburări de creștere.

  • O tulburare endocrină (lipsă sau exces de hormoni)
  • O tulburare genetică (cea mai frecventă fiind sindromul Turner)
  • O boală sistemică (malnutriția, boli renale, cardiovasculare, pulmonare sau ale tractului digestiv, diabet)

Acestea trei sunt considerate tulburări de creștere. 

Cum se tratează tulburările de creștere:

Odată ce a fost identificată cauza, medicul va oferi soluții adaptate fiecărui caz. Deși tratamentul pentru tulburările de creștere nu e de obicei ceva ce trebuie făcut urgent, un diagnostic și un tratament timpuriu pot ajuta anumiți copii să ajungă la o înălțime normală. Există medicamente pentru creștere sub formă de comprimate sau de injecții cu hormoni de creștere.

Dacă se identifică o afecțiune care cauzează întârzierea creșterii, medicul va trata acea afecțiune, care va rezulta într-o reluare a creșterii. Întârzierea creșterii cauzată de hipotiroidism, de exemplu, e tratată de obicei cu medicamente care înlocuiesc hormonii tiroidieni.

Injecțiile cu hormoni pentru copiii care suferă de o lipsă a hormonilor de creștere, sindrom Turner sau insuficiență renală cronică îi pot ajuta să ajungă la o înălțime normală. Tratamentul poate să dureze mai mulți ani și nu toți copiii răspund favorabil la terapie.

Cercetătorii caută să înțeleagă mai bine mecanismele creșterii, prin studiul interacțiunilor dintre mediu și genom, și să îmbunătățească aceste tratamente. Aceste interacțiuni modifică expresia anumitor gene, mai exact cantitatea și calitatea anumitor proteine implicate în creștere. Este cazul perturbatorilor endocrini prezenți în mediul înconjurător unii naturali, alții sintetici, precum aditivii alimentari sau anumite substanțe din cosmetice), capabili să provoace întârzieri de creștere încă din faza intrauterină.

Ce pot face părinții:

În afară de controalele medicale regulate la care își duc copiii, e important ca părinții să le măsoare înălțimea. Copilul trebuie măsurat la două săptămâni după naștere, apoi la fiecare două luni până la vârsta de doi ani, iar ulterior în fiecare an până la adolescență. Între vârsta de 3 și 6 ani, copilul ar trebui să crească 3-4 cm pe an și să ia în greutate aproximativ 2 kg anual. De la 6 la 12 ani, ar trebui să crească 6 cm pe an și să ia în greutate 3,5 kg anual.

Dacă părinții sau medicul observă o tulburare de creștere, e important ca părinții să își sprijine copiii de-a lungul tratamentului. Foarte important, în cazul în care nu se poate face nimic pentru stimularea creșterii, părinții trebuie să își ajute copiii să se adapteze situației de a avea o înălțime mai mică decât restul persoanelor de vârsta lor.

În ceea ce privește vârsta până la care o persoană poate crește, fetele pot crește până la cel mult 21 de ani, în timp ce băieții pot crește până la cel mult 24 de ani.