Se știe că, după desenele copiilor, putem afla uneori nu doar particularitățile personalității lor, ci și prezența unor probleme, în primul rând psihologice. Ce trăsături și elementelor ale desenelor ar trebui să ne pună în gardă?

Desenele copiilor: când este cazul să ne îngrijorăm?

Schimbări în desene

Să presupunem că ați observat că micuțul a început să deseneze mult mai des sau mai rar, s-au schimbat radical stilul desenelor, subiectele, gama coloristică… Înainte desena flori și copaci, iar acum – oameni răi. Înainte desena cu creioane roșii și galbene, iar acum – cu negru și violet. Sau doar cu o singură culoare. Toate acestea vorbesc despre faptul că micuțul are ceva pe suflet.

Linii neclare

Dacă desenul este realizat în linii clare și sigure, copilul este în regulă. Dacă liniile sunt slabe, puțin pronunțate, acest lucru ar trebuie să fie un semnal de alarmă.

Desigur, este posibil ca micuțul să nu știe încă să folosească corect instrumentele de desenat. Sau folosește un creion nepotrivit vârstei. Sau nu își imaginează prea bine ceea ce vrea să deseneze. Astfel de linii apar, de regulă, în desenele copiilor care nu au încredere în forțele proprii. Încercați să îl lăudați mai des, să îl îmbrățișați, să fiți mai mult timp împreună, să îl ajutați să descopere lumea înconjurătoare.

Din păcate, liniile slabe pot fi și un semn al unor probleme mai serioase – tulburări neurologice. Dacă ați observat că desenele copilului sunt foarte puțin pronunțate, liniile abia vizibile, este cazul să faceți o vizită la un specialist – neurolog sau chirurg.

Desenele copiilor: când este cazul să ne îngrijorăm?

Necorespunderea dintre culori și norma de vârstă

Pentru fiecare vârstă este caracteristică utilizarea unei anumite game coloristice. De exemplu, până la 2,5 ani copiii preferă culorile aprinse – roșu, galben, albastru, verde, chiar dacă le folosesc uneori inadecvat.

De la 2,5 până la 4 ani, în desene poate apărea culoarea neagră. Acest lucru este absolut normal, arătând că micuțul a învățat să reflecte mai exact lumea înconjurătoare.

Pe la 5 ani în desene apar iarăși doar culorile aprinse. Dar ele corespund mai mult celor reale, comparativ cu vârstele mai fragede.

La 7-8 ani, toate obiectele cunoscute copilului trebuie să fie colorate în culorile lor adevărate. Dacă nuanțele nu corespund celor reale, fie că micuțul are o latură artistică, fie are probleme de sănătate sau psihologice. Din fericire, a doua variantă se întâlnește mult mai rar.

Prezența hașurărilor

Dacă multe obiecte din desen sunt hașurate, în special puternic, acest lucru poate arăta că micuțul se confruntă cu o anxietate crescută, se teme de ceva sau are o dispoziție proastă. Un semn deosebit de alarmant este atunci când micuțul hașurează nu doar obiectele, ci și spațiul dintre ele.

Încercați să analizați situația din familie. Este posibil ca micuțul să fie constant martor al certurilor dintre părinți? Sau a avut de confruntat și de adaptat la o nouă situație – schimbarea domiciliului, grădiniței, școlii? Un copil mai mare de 6 ani trebuie întrebat ce anume îl neliniștește. În cazul în care copilul este mai mic, este bine să îl urmăriți o perioadă. Dacă nu puteți rezolva situația singuri, adresați-vă unui psiholog.

Desenele copiilor: când este cazul să ne îngrijorăm?

Desenele stereotipe

Faptul că micuțul desenează aceleași obiecte, de exemplu fetița – prințese, iar băiatul – soldați, nu este încă un motiv de îngrijorare. Însă dacă din desene lipsește dinamica, dacă, de exemplu, toate prințesele și soldații sunt îmbrăcați la fel, iar toate casele desenate sunt identice: ușă, geam, fum din hogeac – acesta este un motiv real de a vizita un psiholog pentru copii. Este posibil ca micuțul dumneavoastră să aibă o problemă cu percepția lumii.

Desenele neobișnuite

Uneori părinții simt un șoc descoperind că micuțul lor desenează niște lucruri ciudate de-a binelea: de exemplu scene de violență sau nuduri. Nu trebuie să îl luați imediat la ceartă. Este posibil că le-a copiat pur și simplu de undeva – din calculator sau dintr-o revistă pentru adulți. Nu este exclus că el nici nu știe ce înseamnă acel desen. De aceea nu vă grăbiți să trageți concluzii.

Siluete trunchiate ale oamenilor

Dacă micuțul începe dintr-odată să deseneze oameni, în special apropiați, cu anumite părți ale corpului lipsă – fără mâini, picioare, fețe, ochi, urechi, gură – aceasta poate indica probleme reale în relațiile cu această persoană. Este posibil ca un tată sau un frate desenat în acest mod încalcă granițele personale ale copilului, îl pedepsesc sau îl jignesc. Sau se comportă în familie în așa fel încât îl deranjează pe copil. Dacă ați observat astfel de lucruri, încercați să clarificați situația.

Desenele copiilor: când este cazul să ne îngrijorăm?

Detalii neobișnuite pe imaginile oamenilor

Dacă ați observat pe corpul persoanei desenate un petic sau mâinile ori picioarele acesteia sunt înnodate, acest lucru poate arăta că pe micuț îl doare ceva. Peticele și împletiturile apar, de regulă, pe organele bolnave.

Amplasarea desenului

Dacă desenul aproape că iese din marginile hârtiei, acest lucru vorbește despre egocentricitatea copilului. El tinde să fie în centrul atenției, să „umple” tot spațiul. Aceasta înseamnă că micuțul este fie prea alintat, fie, din contra, lipsit de atenție.

Dacă obiectele sunt mici, îngrămădite într-un colț al foii, copilul are o stimă de sine foarte scăzută. Dacă foaia pentru desen este prea mare, aprecierea de sine este și ea pe măsură. Tânărul artist își dorește mult mai multe decât are în prezent. În ambele cazuri trebuie să ajutați copilul să își realizeze potențialul.

Sursa