mamaplus

Tot ce trebuie să știi despre icterul de alăptare și cel provocat de lapte matern insuficient

0
//
04.12.2019

Există o condiție medicală numită icter de alăptare. Nimeni nu știe care este cauza acestui tip de icter. Pentru a putea primi un astfel de diagnostic, bebelușul tebuie să aibă cel puțin o săptămână – deși, în mod curios, mulți dintre bebelușii care au icter de alăptare au și un icter fiziologic exagerat.

Copilul trebuie să ia frumos în greutate, să fie alăptat exclusiv, să aibă multe scaune, să elimine urina multă și incoloră și să aibă o stare generală bună. În astfel de cazuri, bebelușul are așa-numitul icter de alăptare, deși uneori același tablou poate fi generat și de infecții urinare, de o slabă funcționare a glandei tiroide, precum și de alte câteva boli foarte rare.

Icterul de alăptare atinge un punct maxim la 10-21 de zile, dar poate dura două sau trei luni. În aproape toate cazurile, alăptarea nu trebuie întreruptă nici pentru cea mai scurtă perioadă de timp.

Foarte rar este nevoie de tratament, de pildă de fototerapie. Nu există nici cea mai mică dovada că acest tip de icter îi dăunează în vreun fel copilului. Alăptarea nu trebuie întreruptă ”pentru a pune diagnosticul”.

Dacă bebelușului îi merge bine fiind doar alăptat, nu există niciun motiv să se renunțe la acest lucru sau să se folosească suplimente. Ideea că ceva nu e în regulă cu bebelușul care are icter pleacă de la premisa că bebelușul hrănit artificial este standardul după care judecăm cum ar trebui să arate bebelușul alăptat.

Tipul acesta de gândire, aproape universal printre specialiști, se folosește de o logică răsturnată. Bebelușul hrănit artificial are rareori icter după prima săptămână de viață, și atunci când are icter, de obicei e semn că ceva nu e în regulă. De aici se trage concluzia că bebelușul care suferă de așa-numitul icter de alăptare are o problemă și trebuie intervenit cumva.

Cu toate acestea, majoritatea bebelușilor alăptați exclusiv, care sunt perfect sănătoși și iau bine în greutate, continuă să aibă icter la cinci sau șase săptămâni, sau chiar până mai târziu.

Icterul provocat de laptele matern insuficient

Nivelele de bilirubină mai mari decât normal sau icterul care durează mai mult decât de obicei se pot datora și faptului că bebelușul nu are suficient lapte. O cauză ar fi aceea că laptele mamei vine mai greu (dar dacă bebelușul se hrănește bine în primele zile, nu ar trebui să fie un motiv de îngrijorare) ori că rutina din spitale limitează alăptarea ori, și mai probabil, că bebelușul nu e așezat bine la sân și nu primește tot laptele mamei.

Dacă sugarul primește lapte insuficient, scaunele sunt de obicei puține, astfel că bilirubina din intestinul sugarului se reabsoarbe în sânge în loc să fie eliminată prin scaun. Evident, cea mai bună modalitate de a evita ”icterul provocat de laptele matern insuficient” este să se corecteze alăptarea.

Cu toate acestea, opritul alăptării nu este deloc prima soluție în acest tip de icter. Dacă bebelușul se hrănește bine, mesele mai dese pot fi suficiente pentru a scădea nivelul de bilirubina – deși, de fapt, nu e nevoie de așa ceva.

Dacă bebelușul nu se hrănește bine, el trebuie ajutat să apuce corect sânul și astfel să primească mai mult lapte. Poate ajuta și compresia sânului, pentru a trimite mai mult lapte către bebeluș.

Dacă aceste două soluții nu funcționează (corectarea poziției la sân și compresia sânului), se impune folosirea unui accesoriu de lactație pentru a suplimenta mesele.