Malformațiile la nivelul articulației șoldului sunt caracteristice unui segment de aproximativ 5% dintre nou-născuți. Nedepistate la timpul potrivit, acestea pot duce la apariția luxației congenitale de șold ce se poate transforma, pe termen lung, într-un handicap pe viață. Singura modalitate imagistică de depistare precoce a luxației congenitale de șold și a displaziei de dezvoltare a șoldului la nou-născuți și sugari este ecografia de șold.

Ecografia de șold este un examen cu ultrasunete. Este o investigație nedureroasă, nu iradiază și nu este invazivă, tocmai de aceea se poate repeta ori de câte ori este necesar, fără a afecta sănătatea micuțului. Ecografia de șold este ideal a fi făcută tuturor nou-născuților, chiar din primele zile de la naștere.

Cauze și factori de risc pentru displazia de șold:

Luxația congenitală de șold nu are o cauză bine determinata. Cunoscută și sub denumirea de displazie de dezvoltare a șoldului, boala afectează dezvoltarea normală a articulației. La un nou-născut, displazia apare atunci când capul osului coapsei (femurul) nu se poziționează corect la nivelul cavității osului iliac sau altfel zis, iese din articulația sa cu bazinul.

Printre cei mai importanți factori de risc se numără:

  • înfășatul – ținerea picioarelor întinse și strâns legate pot produce luxație de șold;
  • poziția vicioasă a fătului în burta mamei – poate fi cauzată fie de o cantitate scăzută de lichid amniotic, fie de uterul prea puțin elastic (se întâmplă în cazul femeilor aflate la prima naștere);
  • sexul – fetițele sunt de patru ori mai mult afectate decât băieții;
  • moștenire genetică – dacă unul dintre părinți a avut acest diagnostic, există riscul ca bebelușul să moștenească defectul;
  • macrosomia sau o greutate a fătului mai mare de 4 kg la naștere;
  • alte deformații ale nou-născutului – picior talus valgus, torticolis sau gât strâmb, metatarsus adductus sau când jumătatea din față a labei piciorușului este orientată spre interior sunt câteva afecțiuni care se pot asocia cu luxația de șold;
  • vârsta mamei mai mare de 35 de ani, la naștere.

Când și cum se face ecografia de șold:

În mod ideal, investigația cu ultrasunete ar fi bine să fie făcută în primele zile de viață, dar termenul poate fi prelungit până la 4-6 săptămâni. Cu cât malformația este descoperită mai devreme, cu atât tratamentul va fi mai ușor și mai simplu de pus în practică, fără a fi nevoie de intervenție chirurgicală și, mai ales, cu vindecare completă în primele 2-3 luni de viață.

Cu cât timpul trece, ecografia de șold își pierde utilitatea din cauza osificării capului femural care împiedică trecerea ultrasunetelor. După vârsta de 6 luni, diagnosticul se poate pune cu ajutorul radiografiei de bazin, o investigație ce presupune expunerea la raze X.

Medicul va aplica pe pielea bebelușului, în zona șoldului, un gel care poate fi resimțit mai rece. Apoi va trece un transductor (o baghetă mai groasă) pe zona unsă cu gel, folosind mișcări ușoare, timp în care ultrasunetele pătrund în zona examinată, iar computerul va prelua toate informațiile și le va transforma în imagini ce vor fi analizate de către specialist.

Simptome:

De cele mai multe ori, afecțiunea nu are simptome atât de evidente, ușor observabile de către părinți. Poziția ridicată a unuia dintre picioare la orizontală, un sunet special, de clic, pe care îl face șoldul, picioarele pot avea lungime diferită sunt câteva dintre semnele clinice care ar putea fi observate de către părinți.

Luxația congenitală de șold nu doare, iar bebelușul nu plânge din această cauză. Acesta este și motivul pentru care boala este descoperită mult prea târziu, când copilul a început să se deplaseze, iar anormalitatea mersului este ușor de recunoscut. Diagnosticată în această etapă, afecțiunea se tratează greu, fiind necesară intervenția chirurgicală.

Pregătirea bebelușului pentru ecografie:

De regulă, nu sunt necesare pregătiri speciale pentru efectuarea ecografiei de șold. De preferat este ca investigația să aibă loc după ce bebelușul a fost hrănit pentru a sta cât mai relaxat.

Bebelușul va fi dezbrăcat în partea de jos, inclusiv scutecul, și va fi așezat pe masă culcat, pe o parte, timp în care este important să stea liniștit, să nu se miște, eventual poate dormi. Ecografia de șold durează, în medie, 20 de minute și nu provoacă durere.

Avantajele ecografiei de șold la nou-născut:

Pentru a pune diagnosticul în cât mai scurt timp, ecografia de șold este cea mai potrivită alegere. Avantajele ecografiei pentru depistarea unei posibile luxații de șold sunt:

  • nu este iradiantă (folosirea ultrasunetelor nu are efecte nocive asupra bebelușilor);
  • poate fi repetată ori de câte ori este cazul;
  • se poate efectua la o oră de la momentul nașterii;
  • este singura investigație ce poate vizualiza articulația șoldului la vârste extrem de mici (poate vizualiza zonele cu cartilaje);
  • poate pune diagnosticul precoce;
  • dacă malformația este confirmată, ecografia poate stabili cu precizie gradul bolii;
  • nu este necesară sedarea și folosirea substanțelor de contrast;
  • permite aplicarea unui tratament precoce.

Consecințele netratării displaziei de șold:

Netratată, afecțiunea se poate transforma într-un handicap pentru copil sau viitorul adult: și vorbim despre mers șchiopătat sau legănat ori pe vârfuri, membre inegale (piciorul afectat este mai scurt), deformarea coloanei vertebrale.

Părinții este bine să fie informați despre avantajele acestei investigații și, mai ales, despre realul beneficiu: diagnosticată din timp cu ajutorul ecografiei de șold, displazia de șold poate fi tratată.