Căscatul frecvent nu e doar un semn că ai obosit. Vezi ce boli ascunde acest reflex

Căscatul este un reflex întâlnit la oameni și animale deopotrivă, care constă în inhalarea aerului și întinderea timpanelor, simultan, urmate de o expirație puternică. Când devine anormal?

Oamenii încep să caste încă de când se află în pântece și asociază, în general, acțiunea cu oboseala, somnul sau plictiseala. Deși, probabil, sunt mai mulți factori care determină această reacție, nu există încă o explicație universal acceptată care să clarifice de ce căscăm.

Primele studii indicau faptul că reflexul ar fi un răspuns la nivelul crescut de dioxid de carbon din sânge, atunci când corpul are nevoie de un aport de oxigen, care ar justifica inspirația profundă, sau de eliminarea dioxidului de carbon, printr-o expirație puternică.

Experimentele ulterioare au demonstrat însă, că mediile cu un nivel scăzut de dioxid de carbon sau administrarea de oxigen subiecților nu influențează nevoia de a căsca.

Cea mai recentă teorie susține că rolul căscatului ar fi termo-reglator. Mai exact, temperatura ridicată, care apare natural în condiții de oboseală, suprasolicitarea sau la trecerea dintr-o stare în alta duce la încetinirea proceselor cerebrale. Inspirația puternică, urmată de expirație duce la răcirea creierului și reglarea temperaturii.

În unele cazuri, însă căscatul poate ascunde anumite afecțiuni:

Boli pulmonare

Căscatul poate fi un semn al bronşitei cronice şi a altor suferinţe ale plămânilor. “Este cazul fumătorilor care îşi intoxică sângele cu monoxid de carbon”, explică Aurelia Constantin, medic internist.

Boli ale sistemului nervos central

Alte afecţiuni care se manifestă şi prin căscat des sunt epilepsia, encefalita, tumorile cerebrale şi scleroza multiplă, declanşate de slaba oxigenare a creierului. Studiile au arătat că şi medicamentele pentru depresie sau Parkinson pot avea acelaşi efect.

Boli de inimă

Poate fi vorba de malformaţii congenitale, precum defectul septal, sau de insuficienţă cardiacă. În ambele cazuri, sângele nu se oxigenează pe deplin. “În cazul defectului septal, sângele nu circulă într-o direcţie normală, de la stânga la dreapta, ci trece printr-o gaură din dreapta în stânga, ocolind plămânul, şi ajunge în circulaţia generală neoxigenat. În cazul insuficienţei renale, sângele stagnează în membrele inferioare”, explică dr. Aurelia Constantin.