Astăzi, nașterea în parteneriat capătă popularitate. Tot mai multe cupluri, din întreaga lume, decid să participe împreună la nașterea copilului. Este oare corectă sau nu această decizie? Trebuie oare tatăl micuțului să asiste la venirea lui pe lume? Anterior, spuneam fără gram de îndoială: da, asta întotdeauna este bine și pe fiul nostru l-am născut ”împreună” cu soțul. Acum consider că nu este totul atât de univoc și problema nu constă doar în gradul de armonie a relației unui cuplu concret.
Prezența fiecărei persoane în sala de naștere trebuie să fie motivată. Observatorii dintr-o parte, fie soțul, mama femeii, prietena, potrivit medicilor obstetricieni, nu fac decât să încetinească procesul nașterii. Este altceva atunci când persoana pe care mama vrea să o vadă alături într-un moment atât de important pentru ea, se include în proces. În acest caz, această persoană, într-adevăr, poate influența pozitiv procesul de naștere.
Respectiv, consider că soțul are ce căuta în sala de naștere doar în cazul în care este pregătit psihologic, informațional și este pregătit să ofere soției orice ajutor care-i stă în putere.
Prin ce poate fi util soțul la naștere?
1. El poate face masaj soției, în acest fel atenuând durerile contracțiilor.
2. El poate să-i amintească soției că trebuie să respire și cum trebuie să facă asta. Uneori, în timpul contracțiilor, femeia uită să facă asta din care cauă tensiunea și durerea se intensifică.
3. El poate fi un suport fizic pentru soția sa pentru unele poze potrivite pentru contracții și împingere.
4. El poate fi de folos în unele momente ordinare: să-i dea femeii o cană cu apă, să o ajute să se ridice sau să-și schimbe poziția, să fugă la farmacie sau magazin în cazul în care se constată că ceva nu s-a procurat din timp.
5. El își poate ajuta moral soția: să o țină de mână, să o mângâie pe cap. Este uimitor, însă, bărbatul este pe măsură să-și asume o parte din durere. Unii bărbați, care au participat la nașterea propriului copil, au relatat că au simțit dureri în timp ce soțiile lor nășteau, în același timp, potrivit lor, soțiile simțeau o anumită ușurare în timpul contracțiilor și împingerilor.
6. În cazul în care nașterea are loc la maternitate, el poate monitoriza ca medicii să nu admită în raport cu soția sau copilul manipulări medicale nedorite, de
exemplu, femeii să nu i se administreze, fără acordul ei, nici un fel de injecții (dacă cuplul optează pentru o naștere absolut naturală). Nu toate femeile sunt pe măsură să se apere în timpul nașterii. Nici nu poate o femeie care naște să se sustragă asupra altor factori externi: ea trebuie să se concentreze maximal asupra ei, asupra senzațiilor sale și asupra celui mai important proces care i se întâmplă. Dacă femeia acceptă o intervenție medicamentoasă, soțul poate controla ca soției să i se administreze anume ceea ce ea a acceptat. Între altele, mulți medici ginecologi-obstetricieni sunt categoric împotriva nașterilor în parteneriat anume pentru că nu au nevoie de ”ochi în plus” în timpul nașterii. De asemenea, dacă s-a convenit din timp ca micuțului să nu i se taie cordonul nemijlocit după naștere , ca micuțului să nu i se administreze vaccinul ș.a.m.d., soțul poate monitoriza și asigura că înțelegerea va fi respectată. Pentru că mama ar putea să aibă alte preocupări și nici nu poate o lăuză să le urmărească și controleze pe toate.
7. În cazul în care nașterea are loc acasă (mai ales solo fără obstetricieni în preajmă), soțul în general poate fi un ajutor indispensabil, vital pentru mamă și copilaș. Însă subiectul nașterii solo nu-l vom aborda în acest articol.
Din câte se înțelege, dacă cuplul este pregătit, toate sunt PENTRU ca soțul să asiste la nașterea copilașului. Nașterea este un eveniment cheie în viața oricărei familii și, evident, tata are dreptul să participe la el. Copilul a fost conceput împreună, de ce trebuie să nască doar unul? Și totuși, pentru orice regulă există excepții.
Când soțul nu trebuie să asiste la naștere?
1. Atunci când el nu-și dorește asta.
2. Când nu-și dorește asta soția lui (ea simte că prezența lui o va intimida).
3. Când soțul nu înțelege fiziologia nașterii, nu frecventează cursurile de pregătire împreună cu soția sa (sau nu ascultă lecții în internet, nu citește cărți și articole, nu tinde să afle mai multe despre naștere, despre cum poate participa și el la proces). Atunci când soțul este un simplu observator la naștere, utilitatea lui va fi nulă, poate chiar fi o piedică. Unii bărbați, care nu știu ce-i așteaptă în timpul nașterii (sânge, comportamentul neobișnuit al soției ș.a.m.d.) pot avea doar emoții negative. Apropo, ei sunt pe măsură să transmită soției fricile lor. În consecință, acesta va fi un factor negativ pentru toți. Vă doriți asta? Sunteți pregătită pentru asta? Vorbind despre nașterea în parteneriat, nu putem să nu amintim opinia cunoscutului medic ginecolog-obstetrician francez, care a studiat ani la rând fiziologia nașterii, a scris o mulțime de cărți despre nașterea naturală - Michel Odent. El este convins că cu cât mai puțini bărbați asistă la naștere cu atât mai favorabil este rezultatul final. În pofida faptului că, acum, femeile nu mai sunt atât de timide în fața soților lor, cum erau odată, medicul consideră că necesitatea de intimitate din subconștientul femeii care naște este valabilă și astăzi. De aceea, chiar și un tată bine pregătit, nu întotdeauna este binevenit la naștere, consideră Odent. În varianta ideală, scrie medicul, cât de minunate nu ar fi relațiile între soți, este de dorit ca femeia să nască exclusiv în prezența femeilor.
În linii generale, trebuie sau nu să asiste soțul la naștere – este problema fiecărei familii în parte și, în realitate, oricare variantă este acceptabilă! Doar dumneavoastră decideți. Ascultați-vă inima pentru că nașterea este sărbătoarea care vă aparține, este evenimentul pe care sunteți în drept să-l trăiți anume așa cum vi-l doriți și alături de cine doriți. Naștere ușoară să aveți!
