Din păcate, în Republica Moldova, fenomenul dispariției copiilor se întâmplă tot mai des.
În acest context, pentru a înțelege motivele situațiilor în care minorii pleacă de acasă, să pătrundem în psihologia copilului și să înțelegem cum să prevenim această realitate, am apelat la sfatul și ajutorul psihologului, Ana Niculăeș.
Vârsta vulnerabilă: între 13 și 18 ani
Factori care contribuie la decizia copilului de a fugi de acasă:
1. Conflicte de familie.
2. Dificultăți în procesul de învățare, în relația cu profesorii.
3. Diverse situații de conflict cu semenii. „În cazul adolescenților, apar primele emoții de dragoste, emoții frumoase, dar cărora nu știu să le facă față. Durerea emoțională resimțită în cadrul unei despărțiri este atât de puternică încât ei preferă să-și provoace rău, astfel, crezând că vor scăpa de ea.”
Totuși, de regulă, copiii pleacă de acasă cu scopul de a pedepsi părinții.
Schimbări în comportamentul copilului care ar trebui să te alarmeze:
- Copilul devine mult mai retras.
- Are dereglări ale poftei de mâncare: fie mănâncă mai mult sau mai puțin.
- Are probleme cu somnul.
- Oferă altor oameni lucrurile la care ține foarte mult.
„Te-ai gândit vreodată la suicid?”. Chiar dacă părinților le este frică să pună această întrebare, e foarte important să o facă. Ba chiar se recomandă.
„Această întrebare deschide spre dialog. Mai mult, în cazul în care copilul are un plan, el va reacționa la întrebarea părintelui, va ascunde privirea, de exemplu. În cazul în care recunoaște că are sau a avut astfel de gânduri, e timpul să batem alarma. Recomandat este părinții să apeleze la ajutorul unui psiholog, asistent social.”
Totuși, părinții trebuie să depună maxim efort pentru a-l ține departe pe micuț de această stare. „Adulții trebuie să valideze emoțiile copilului. Acest lucru scade din tensiune. Piciul se simte apreciat și acceptat.
Fraza potrivită: <Observ că ești trist, ești melancolic, e normal să trăiești emoții de tristețe.>
Deseori vrem persoana în cauză să treacă mai repede de aceste situații și îi spunem: <Nu-i nimic, totul va fi bine.> Da, va trece, dar are nevoie de o perioadă de doliu în care să deplângă situația: fie o relație eșuată, conflicte cu semenii etc.”
Fraze pe care să NU le utilizezi:
„Încetează să plângi”, „Nu-i nimic, va trece, liniștește-te” etc. Astfel de remarci, cu toate că, în majoritatea cazurilor sunt spuse cu scop de a liniști și ajuta copilul, acestea amplifică tensiunea emoțională a minorului.
Cum pot ajuta adulții copilul să treacă mai ușor de această perioadă dificilă:
- Trebuie să conștientizeze faptul că, plânsul este un act firesc prin care organismul nostru elimină emoțiile negative. Mai mult, prin lacrimi se elimină cortizolul, hormonul stresului.
- Trebuie să întrebăm dacă simte necesitatea de a vorbi cu un specialist.
- Trebuie să ținem cont de faptul că, în adolescență emoțiile fluctuează enorm de mult. Râde, plânge și iar râde. Astfel, la toate schimbările din organism se mai adaugă și frica, neștiința de ce se întâmplă cu întreg corpul. De ce sunt schimbări de dispoziție atât de bruște și de ce emoțiile sunt atât de intense.
- Din păcate, fenomenul dispariției copiilor se face tot mai des. Cu toate acestea, important este să fim vigilenți, dar nu și paranoici.
Măsuri de precauție:
✔ Pe traseul unde copilul obișnuiește să facă naveta, trebuie să găsiți împreună cu micuț niște puncte în care ar putea fugi în caz de necesitate, magazinul X, de exemplu. E foarte important căci, astfel, copilului i se creează senzația de liniște și siguranță, el are un „plan B” în cazul în care ceva nu merge bine. Dar și părintele se simte mai liniștit.
✔ Părinții trebuie să le vorbească copiilor despre pericole. Să-i îndemne să nu să se apropie de mașini din care oamenii cer anumite direcții.
✔ În cazul în care cineva îi promite bomboane, jucării copilul, să știe că e foarte suspicios și să nu accepte propunerea.
✔ Să nu accepte ca cineva străin să îl ia de la școală, sub pretext că mama sau tata l-a rugat. Este recomandat părinții să inventeze o parolă. Dacă într-adevăr roagă pe cineva să conducă copilul până acasă, doar la anunțarea parolei micuțul va ști că e în siguranță și va accepta să meargă.
✔ Să evite locurile dubiose, în caz de necesitate, să strige, să ceară ajutor.
✔ Copilul trebuie să știe că nimeni nu are dreptul să îl atingă îl locuri în care nu îi este plăcut, nu are dreptul să îl fotografieze.
✔ În nici într-un caz să nu țină în secret informații care cineva i-a zis să nu le spună nimănui.
✔ Neapărat copiii să știe numărul de telefon al părinților și să cunoască modalitatea de culegere a acestuia.
✔ Zilnic, părinții trebuie să țină minte în ce este îmbrăcat copilul.
✔ Nu indicați numele copilului pe haina lui în zona vizibilă pentru că, astfel, persoanele cu intenții rele pot să folosească numele și să creeze copilului senzație de siguranță falsă.
✔ Părinții trebuie să știe cine sunt prietenii copilului și să posede datele lor de contact.
✔ În niciun caz nu permitem copilului să iasă din casă atât timp cât este supărat. Căci, posibil să vrea să demonstreze cine-i șeful.
✔ În cazul în care a rămas pentru câteva zile la un pienten, cu scopul de a pedepsi părinții, la revenire, adulții trebuie să reacționeze în felul următor:
- să-și recunoască greșeala și să-și ceară iertare. În plus, să vină cu un plan. „Eu aș prefera să nu dispari, hai să găsim modalitatea în care să discutăm și să soluționăm conflictul.”
Dacă adulții vor reacționa agresiv și violent, există riscul copilul să fugă din nou.
Sursa: Mamaplus.MD
