Lipsa de iod în sarcină poate avea efecte negative asupra dezvoltării neurologice a fătului

În timpul sarcinii, nevoia de iod este crescută și se recomandă un supliment înainte de concepție și pe tot parcursul sarcinii. Organismul femeii însărcinate are nevoie de iod pentru a produce hormoni tiroidieni, care controlează metabolismul și alte funcții importante. De asemenea, organismul are nevoie de hormonii tiroidieni pentru o dezvoltare adecvată a oaselor și a creierului în timpul sarcinii și al copilăriei. Un aport suficient de iod este important pentru toată lumea, dar în special pentru sugari și pentru femeile gravide.

Un nivel adecvat de iod contează mai ales pentru femeile însărcinate, deoarece acest element este esențial pentru dezvoltarea intelectuală a fătului. Potrivit cercetătorilor, s-a demonstrat că o carență de iod ușoară până la moderată afectează dezvoltarea limbajului, memoria și viteza de procesare mentală.

În sarcină, nevoia de iod este crescută; se recomandă un supliment de 150 mcg înainte de concepție și chiar mai mult pe tot parcursul sarcinii, conform recomandărilor medicului. Din păcate, statisticile arată că majoritatea femeilor nu iau suplimente de iod înainte de a concepe.

Sursele dietetice de iod includ sarea iodată, peștele, fructele de mare, inclusiv algele, ouăle, produsele lactate și pâinea fortificată. În Australia, de exemplu, îngrijorările legate de legătura dintre aportul prea mic de iod al gravidelor și afecțiunile neurologice la nou-născuți au dus la fortificarea obligatorie a pâinii neecologice cu sare iodată, începând din 2009.

De atunci s-a raportat că femeile care consumă în fiecare zi 100 g de pâine îmbogățită cu iod (aproximativ trei bucăți) au șanse de cinci ori mai mari ca nivelul lor de iod să fie mai bun comparativ cu femeile care nu consumă pâine. Cantitatea medie de pâine consumată de femeile care făceau parte din studiul de față a fost de o felie.

Iodul este crucial în perioada sarcinii

Preferința crescândă pentru sarea de Himalaya față de sarea de masă iodată poate fi, de asemenea, problematică, spun oamenii de știință, un sfert dintre femeile incluse în studiu raportând că folosesc sare roz care conține un nivel nesemnificativ de iod. O altă problemă este că laptele vegetal pe care îl beau de obicei persoanele vegane are un nivel scăzut de iod și nu este în prezent îmbogățit cu acest nutrient.

În afară de valorile prea mici ale iodului, niciunul dintre cele două grupuri ale studiului nu a îndeplinit necesarul mediu estimat pentru calciu. Grupul cu persoane vegane nu a atins nici nivelurile recomandate pentru seleniu și B12 fără suplimente alimentare, dar aportul lor dietetic de fier, magneziu, vitamina C, folat și fibre a fost mai mare decât al consumatorilor de carne. Aceasta reflectă includerea în dieta vegană a produselor din soia bogate în fier, alimente integrale, leguminoase și legume verzi cu frunze.

Cercetătorii au recomandat ca atât tipurile noi de sare care apar pe piață, cât și laptele vegetal să fie fortificate cu iod. De asemenea, ar mai fi nevoie de o campanie de sensibilizare cu privire la importanța iodului în dietă, în special pentru femeile aflate la vârsta fertilă.