Încăltămintea ortopedică pentru copii: mit si realitate

Părintii din ziua de astăzi amintesc mai degrabă despre niste genisti care nu au dreptul să gresească. Internetul si sursele de informare în masă abundă în informatii referitoare la efectele nocive asupra sănătătii copilului ale pătucului, căruciorului sau a încăltămintei selectate incorect. ”Problema” încăltămintei dă bătăi de cap tuturor părintilor fără exceptie. Pe de altă parte, 95 la sută dintre copii se nasc fără niciun fel de patologii ale aparatului locomotor, însă, deja la maturitate, circa 40 la sută dintre persoane suferă de diverse afectiuni ale membrelor inferioare. Multi specialisti ajung la concluzia că această situatie este consecinta alegerii incorecte a încăltămintei.

Cele mai moderne mămici stiu că prima pereche de încăltăminte a copilului trebuie să fie ortopedică – aceasta fixează bine piciorusul, are talpa tare, branturi special si supinatoare. Producătorii de încăltăminte pentru copii încurajează grija părintilor fată de sănătatea odraslelor lor si lansează o gamă largă de modele ortopedice. Totusi, ce stă la baza acestui fapt – grija pentru generatia în crestere sau un truc de marketing bine gândit ?  

Platfusul atât de diferit…

Pentru majoritatea părintilor, motiv pentru a procura încăltăminte ortopedică este profilaxia platfusului la copii, însă, nici pe departe nu toti sunt la curent cu faptul că există platfus fiziologic si static.

Platfusul fiziologic – este calificat de multi specialisti drept o variantă a normei fiziologice determinată de particularitătile anatomice ale tălpii copilului. Este gresită ideea precum că talpa copilului este o copie a tălpii unui matur, scheletul tălpii copilului partial este format din cartilaje, iar aparatul musculo-ligamentar este slab si predispus la entorse.

Particularitatea principală sunt ”pernutele” de grăsime în zona tălpii care maschează forma corectă a piciorului si creează impresia de platfus. Platfusul fiziologic nu este o patologie si nici nu necesită tratament. În conditiile în care copilul se dezvoltă normal, în jurul vârstei de 5-6 ani, talpa copilului va căpăta o formă normală.  

Platfusul static apare ca urmare a slăbirii congenitale sau dobândite a tonusului muscular. Se consideră că încăltămintea ortopedică contribuie la redistribuirea sarcinii si este una dintre metodele de profilaxie si corectie a platfusului static. Asa să fie oare?

Încăltămintea ortopedică: beneficiu sau dezavantaj?

Nu în zadar această încăltăminte poartă o denumire medicinală – ea este menită să corecteze deformarea tălpii si să trateze afectiunile aparatului locomotor. Iată de ce motiv pentru achizitionarea acestui gen de încăltăminte nu trebuie să constituie doleanta părintilor, ci recomandarea medicului. Asa cum dezvoltarea văzului si auzului nu are nevoie de profilactică (ochelari sau aparat auditiv), nici platfusul fiziologic la copii mici nu necesită măsuri profilactice (încăltăminte ortopedică). De această opinie sunt un sir de experti de peste hotare. Mai mult decât atât, initiativa părintilor poate genera un efect invers, întrucât odată ce copilul poartă încăltăminte ortopedică fără ca acest lucru să fie recomandat de medic – poate dezvolta o deformare a tălpii piciorusului.

Nu în zadar un proverb mai vechi spune: ”Prea mult bine – tot e rău”. Odată ce veti examina îndeaproape avantajele încăltămintei ortopedice veti depista si dezavantajele acesteia. Gradul ridicat de fixare a piciorusului copilului este nu doar un factor frecvent ce generează traume la copii, dar reprezintă si un obstacol în procesul de dezvoltare a tălpii si gleznei piciorului. Limitarea diapazonului de mobilitate duce la slăbirea tonusului muscular si aplatizarea tălpii piciorului. În consecintă – la dezvoltarea platfusului static.

Cum arată încăltămintea ideală pentru copii?

Dacă beneficiul modelelor ortopedice nu este decât un mit, de ce criterii trebuie să ne conducem atunci când alegem încăltămintea pentru copii ?

Specialistii în ortopedie au elaborat un set întreg de cerinte:

Să fie utilizate exclusiv materiale naturale – din piele sau textile, care, datorită moliciunii lor, se adaptează usor la particularitătile anatomice ale tălpii, asigură o bună aerisire si nu permite piciorului să transpire;
Tocuri joase sau talpa putin ridicată în zona călcâiului – asta va asigura pozitia corectă a tălpii;
Pentru fixarea bună a piciorusului copilului, este suficient ca talpa încăltămintei să fie rigidă, astfel copilul nu se va simti limitat în miscări, iar talpa piciorului îi va fi fixată bine.
Talpa flexibilă a încăltămintei nu va permite sucirea piciorusului în timpul mersului;
Botul încăltămintei rotunjit sau plat (în niciun caz îngust!) va permite copilului să-si miste degetele de la picioare si va asigura pozitia corectă a acestora în timpul mersului.

Copilul nu trebuie să poarte încăltăminte ce are botul sau călcâiul deformat, chiar dacă perechea de încăltări îi este încă pe măsură, copilul are nevoie de altă încăltăminte. Rezerva maximă de lungime nu trebuie să depăsească 5 mm.  

Desigur, nu este usor de ales cea mai potrivită pereche de încăltăminte urmând toate criteriile de mai sus, însă, cu sigurantă, timpul si efortul dumneavoastră nu va fi în zadar – sănătatea copilului dumneavoastră merită toată osteneala!