Argumente pro și contra pentru o dezvoltare timpurie

Moda pentru o dezvoltare timpurie ni se trage de acum două decenii, însă experții încă cercetează – e benefic acest lucru, ori ba. Alegerea întotdeauna o fac părinții.

Este necesar sau nu?

Actualmente sunt o mulțime de medote de dezvoltare – aici vorbim și despre cartonașele Glenn Doman care trebuie lipitede gărduțurile patului de îndată ce micuțul s-a născut, dar și cuburile Zaițeva, iar cea mai populară metodă rămîne a fi metoda Mariei Montessori. Dacă ar fi să ascultăm de adepții dezvoltării timpurii, atunci proaspeții copii, care de curînd au văzut lumina zilei, ar trebui să fie învățați matematică, limbi străine, citire și scris. În aceste condiții, micuțul dv, are toate șansele să crească un nou Lomonosov sau Einstein. Este oare adevărat? Oare nu este periculoasă o asemenea presiune intensă asupra creierului nou-născutului?

Mai devreme sau fiziologic?

S-a observat că copiii ai căror părinți sunt adepți ai dezvoltării timpurii, strălucesc la grădiniță, la școală în primele clase, apoi brusc bat în retragere. Toate se datorează faptului că dezvoltărea timpurie stimulează emisfera stîngă a creierului, responsabilă pentru gîndirea logică și cea abstractă și se formează mai tîrziu. La copiii mici ar trebui să se dezvolte emisfera dreaptă, zonă asociată cu emoțiile, cu gîndirea intuitivă și imaginativă, creativitatea. Copiii au tendința de a percepe lumea prin intermediul simțurilor și imaginației, dar nu cu a pune informația pe rafturi. Însă, dacă din primele luni de viață, copilul începe să fie instruit și să i se  predea citirea, calculul, logica în detrimentul dezvoltării emoționale, emisfera stîngă suferă un avînt dezvoltațional, inhibînd astfel dezvoltarea normală a emisferei drepte. În cazul în care dezvoltarea emisferei drepte a copilului, acesta va manipula ușor cu literele, cifrele, notele, însă el nu va putea crea nimic și nu va fi o personalitate creativă.

Să citească și apoi să învețe să vorbească?

Dezvoltatorii metodelor în vogă susțin că bebelușii învață ușor și învață chiar să citească înainte de a începe să vorbească. Într-adevăr, creierul unui copil este programat pentru o dezvoltare intensivă, însă fiecare funcție a sa ar trebui să fie formată într-o anumită etapă a vîrstei. Pînă pe la 2 ani, copilului i se formează rapid centrele de percepție și reproducere a vorbirii. Însă pentru citire și scriere sunt responsabile alte zone ale creierului. Dacă părinții ar începe să-i încurajeze puternic, arătîndu-i copilului cartonașele Doman, cuburile Zaițeva, întărind astfel capacitățile creierului, iar cetrele de vorbire vor rămîne pasive. Să învețe să citească, un nou-născut nu poate, însă și dezvoltarea vorbirii îi este inhibată. Din acest motiv, familiarizarea cu literele ar trebui amînată pînă în momentul în care copilul poate vorbi bine, adică nu mai devreme de vîrsta de 3 ani.

Regula dezvoltării timpurii

Dacă, totuși, sunteți adepții dezvoltării timpurii, respectați regulile importante pentru aceasta.

Toate cursurile trebuie sa aibă formă de jocuri, doar așa îi ve-ți ține în frîu atenția.
Un nou-născut nu  se poate juca cu jocurile de dezvoltare îndelung. Aceste ocupații pot dura 2-3 min, apoi copilul își pierde interesul – aceasta este  ceva firesc.
În momentul jocului uitați de restul lucrurilor specifice unui adult – nu vă distrageți cu gătitul, telefonul, poșta electronică, etc.
Dacă, indiferent de silința dv, niciuna din jocurile educaționale nu-l captează pe micuțul dv, probabil nu îi sunt potrivite vîrstei. Reîncercați peste o lună.
Nu vă comparați copilul cu alții de vîrsta sa -  copiii se dezvoltă în mod individual. Normele acceptă deosebiri de 1-2 luni.
Nu vă lăsați tentați  că ve-ți obține de la un oarecare joc educativ un rezultat simțitor. El poate surveni în timp. Atît dv, cît și copilul, ar trebui să fiți satisfăcut de procedeul de joc, în sine.
Urmăriți reacția copilului. Dacă jocurile educative îi aduc plăcere copilului, atunci poate fi mărită durata jocului, dar dacă micuțul nu este dispus să joace (el poate fi flămînd, somnoros sau chiar plictisit) – nu insiatați.
Jocurile și jucăriile ar trebui mereu să fie în creștere. Psihologii profesioniști numesc aceasta ca zonă de dezvoltare proximală. Ceia ce micuțul încă nu poate face singur, pentru început va face acele lucruri împreună cu mama.

Alegerea vă aparține

Deci, oare să apelați la metodele de dezvoltare timpurie sau mai bine să vă deziceți de ele? Desigur implimentați-le, dacă aceste activități provoacă bucurie dv și mucuțului dv și nu provoacă plictiseală și dezinteres. Pentru că, cel mai important în cazul dezvoltării timpurii nu o reprezintă rezultatul mitic, ci bucuria cunoașerii lumii alături de părinți.