Secrețiile vaginale au rol de apărare împotriva infecţiilor, dar sunt și un bun lubrifiant. Acestea sunt împărţite în două categorii: secreţii vaginale normale şi secreţii vaginale patologice.
Secreţiile vaginale normale apar la toate femeile şi ating apogeul în timpul vârstei fertile, adică de la prima menstruaţie până la menopauză. Se recunosc după câţiva parametri: culoare, consistenţă, miros şi abundenţă. În general, secreţiile normale au o culoare incoloră sau alb-gălbuie, consistenţă subţire sau uşor densă, miros nederanjant şi cantitate moderată.
Dacă caracteristicile acestor parametri descrişi mai sus se modifică, este necesară efectuarea unui control de specialitate, pentru că ar putea fi vorba despre secreţii vaginale patologice. Pot fi determinate de iritaţii sau infecţii cu diferite bacterii sau ciuperci.
În timpul sarcinii, aceste secreţii persistă şi se poate constata creşterea cantităţii de secreţie, fiind o consecinţă a dezechilibrului hormonal care se petrece la începutul sarcinii şi nu numai. Spre finalul sarcinii, mai precis în cel de al treilea trimestru, viitoarele mămici vor observa o eliminare abundentă de secreţii vaginale. Se apropie momentul naşterii şi dopul de mucus ce s-a format la început pentru protejarea canalului cervical de musafiri nepoftiţi.
Scurgerile vaginale normale din timpul sarcinii nu pot fi oprite. Se recomandă câteva trucuri pentru a îngriji aceste scurgeri şi a preveni transformarea lor din normale în patologice, şi anume:
- menţinerea unei igiene corespunzătoare a zonei genitale;
- folosirea unor absorbante intime pentru a conferi o stare de confort;
- utilizarea lenjeriei intime din bumbac;
- evitarea băilor vaginale şi a celor cu spumă;
- renunţarea la spray-uri şi săpunuri mirositoare;
- consumarea unor iaurturi bogate în probiotice.
În cazul în care viitoarea mămică suferă de scurgeri vaginale patologice, este indicată supravegherea îndeaproape de către medicul ginecolog, cu privire la gravitatea infecţiei, daunele produse şi relevanţa pentru sănătatea fătului.
Ceea ce este important de ştiut de către viitoarele mămici despre secreţiile vaginale este faptul că acestea sunt un simptom şi nu o boală. Depistarea bolii se poate face prin mai multe analize în funcţie de indicaţiile parametrilor amintiţi mai sus. Diagnosticarea se realizează cu ajutorul a trei metode:
- prelevare de secreţie vaginală şi testare de pH;
- examen Papanicolau;
- examinarea la microscop a secreţiei vaginale.
După rezultatele obţinute, medicul ginecolog poate acorda un tratament adecvat. Acesta poate fi oral pentru candidoză şi vaginoză, aplicare de unguente dacă este candidoză, antibiotice în cazul clamidiozei etc.
Tratarea acestor secreţii se realizează în balanţă cu efectele pe care le are tratamentul asupra dezvoltării fătului. Medicul ginecolog va decide ce este mai potrivit pentru fiecare femeie, ţinând cont de unicitatea fiecăreia.
