Preotul Maxim Melinti, despre legatul mâinilor la cununie: „Rudele fac mare agitație în privința asta!”

În timpul cununiei religioase sunt respectate anumite tradiții. Un moment important al slujbei ține de consacrarea legăturii dintre cei doi tineri care se căsătoresc, fiindu-le împreunate mâinile, legate chiar cu un prosop pe parcursul ceremoniei.

Chiar dacă este o rânduială bisericească, păstrată cu sfințenie și respectată la noi, preotul Maxim Melinti are o altă viziune asupra acestui obicei.

Parohul bisericii de la Ghidighici a explicat, într-o postare pe Facebook, de unde vine această tradiție și care este semnificația ei.

„În cadrul cununiei, există actul de împreunare a mâinilor mirilor. Este un act vechi, pe care creștinismul l-a moștenit de la grecii și romanii antici. Conform rânduieliilor actuale, preotul rostește rugăciunea:

„Însuți şi acum, Stăpâne, întinde mâna Ta din sfântul Tău locaş şi uneşte pe robul Tău (numele mirelui), cu roaba Ta (numele miresei)...”

În acest moment preotul unește mâna mirelui cu cea a miresei, iar unii preoții le mai leagă mâinile cu un prosop sau batistă. Mai mult, nașii îl mai încurajează pe preot, zicându-i: „Strânge, părinte, mai tare ca să nu se mai despartă niciodată”.

Deși nicio carte bisericească nu face recomandare la așa ceva, din observațiile mele, anume acest act a devenit mai important și cu o notă magică – Doamne ferește să nu fie acest prosop! Rudele fac o agitație foarte mare în privința aceasta.

Dar, haideți să vedem ce spune rugăciunea în continuare:

„Uneşte-i pe dânşii într-un gând; încununează-i într-un trup; dăruieşte-le lor roadă pântecelui, dobândire de prunci buni”.

Așadar, nici vorbă de prosop, batistă, panglică sau altceva. Dorința Bisericii este ca tinerii să fie uniți într-un gând, având aceleași convingeri, principii și valori pentru o viață fericită și armonioasă.

Mai mult, încerc să explic rudelor: dacă tinerii nu se iubesc, nu se respectă, nu se dăruiesc unul altuia, chiar dacă tinerii vor fi legați cu sfoară din cap până la picioare – tot în zădar!”, a mărturisit Melinti.