Creștinii ortodocși de stil vechi îl sărbătoresc astăzi pe Sfântul Mare Proroc Ilie, considerat ocrotitorul recoltelor și aducătorul de ploi. De asemenea, este considerat a fi unul dintre cei mai mari oameni ai lui Dumnezeu trimiși vreodată de El pe pământ.

În această zi, enoriașii merg la biserică, iar conform tradiției se sfințesc fructele și legumele, care ulterior se mănâncă cu miere și castraveți. Potrivit tradițiilor, de Sfântul Ilie se mănâncă, pentru prima dată, roada nouă de mere și de struguri, nuci și alune. Sfântul Ilie este considerat și patronul apicultorilor: în această zi, la sate, apicultorii recoltau mierea de albine, activitate cunoscută sub denumirea de "retezatul stupilor".

Sfântul Ilie este o divinitate populară ce a preluat numele și data celebrării de la Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul. Sfântul Ilie este cinstit de creștini ca aducător de ploi, după ce, prin rugăciunea sa, a salvat de la moarte poporul din Israel, după trei ani și jumătate de secetă, dar și ca divinitate populară a Soarelui și a focului, atestată prin numeroase tradiții şi datini.

În ajunul zilei când este sărbătorit Sfântul Ilie, fetele se duceau noaptea pe ogoarele semănate cu cânepă, se dezbrăcau şi, goale, se tăvăleau prin cultură, apoi se îmbrăcau și se întorceau acasă. Iar dacă în noaptea dinspre Sfântul Ilie ele visau cânepă verde, acesta era semn că se vor mărita cu flăcăi tineri și frumoși. Dacă în vis vedeau cânepă uscată, se zicea că se vor mărita cu oameni bătrâni.

Potrivit tradiției, în dimineața zilei de Sfântul Ilie, se culeg plante de leac, în special busuioc, se pun la uscat în podurile caselor, sub streșini sau în cămări. Și tot de Sfântul Ilie, sunt adunate plantele întrebuințate la vrăji şi farmece.

Sfântul Ilie este reprezentat iconografic, cel mai adesea, fie în gura peșterii sale (hrănit de corb), fie în carul de foc (în care a fost răpit la cer). Sfântul Ilie este socotit și protopărintele monahismului creștin.