Bunicii nu mor niciodată, ei doar devin invizibili

Bunicii nu mor niciodată, ei doar devin invizibili și adorm pentru totdeauna în inimile noastre. Ne este dor de ei în fiecare zi și am da orice să le mai ascultăm poveștile și să le întâlnim privirea caldă. 
 

În timp ce bunicii au bucuria să ne vadă crescând, așa cum este firesc, noi suntem cei care îi vedem cum îmbătrânesc și mor. Dar prezența lor continuă să trăiască în interiorul nostru de fiecare dată când facem ceva special sau unic pentru ei: prepararea unei prăjituri după rețeta lor sau tratarea unei dureri în gât, cu un remediu învățat de la bunici. 

Păstrăm amintirea lor vie, concentrându-ne pe ceea ce este cu adevărat important în viața unei ființe umane: memoria celor pe care îi iubim și oamenii care înseamnă cel mai mult pentru noi. Unul dintre cele mai complicate momente din viață este atunci când ne luăm rămas bun de la un bunic în copilărie.

Ca adulți, pierderea are un impact diferit pentru că avem atât de multe resurse la dispoziția noastră pentru a face față acestei situații dificile. Care este cea mai bună modalitate de a ajuta un copil să își ia la revedere de la unul dintre bunici? Iată o serie de măsuri pe care trebuie să le iei în considerare: 

Cum să ne luăm rămas bun de la bunicii noștri

Fiecare copil experimenteaza durerea, atunci când se ocupă cu pierderea unei persoane importante pentru ei. Este o experiență tristă, de neuitat, și cu toate că un copil poate părea bine, ei vor da indicii subtile la unele dintre procesele interne cu care se confruntă. Experții pediatri recomandă sa fim sinceri cu copiii și sa fim atenti la alegerea cuvintelor folosite. Nu folosiți metafore ca „bunicul este cu înger acum,“ sau „bunica se odihnește“.

Evitați folosirea unor fraze care pot crea confuzie la un copil. Deoarece aceasta este prima lor experiență cu moartea, ei ar trebui să știe ce înseamnă: nu-l mai văd pe cel iubit, dar învăța să-și amintească cu dragoste în fiecare zi de el. 

Citește continuarea pe unica.ro