Trucul simplu care te va ajuta să eviți gelozia între frați

Ne plac comparațiile atunci când au o conotație pozitivă; ne displac însă când ne pun într-o poziție de inferioritate. De ce ar fi copiii diferiți? Evitarea comparațiilor între copii este indicată nu doar în contextul grădiniței sau al şcolii, ci şi în cel al familiei.

„Fratele tău e mai cuminte decât tine!“, „Fratele tău face ce îi spun!“, „Fratele tău a mâncat tot!“ – sunt declarații care cultivă sentimentul de vinovăție şi, totodată, de inferioritate.

Aşa cum adulții sunt diferiți, şi copiii sunt diferiți. Aşa cum, bine spune o vorbă din popor, Avem cinci degete la o mână şi nu sunt două la fel, nici frații nu seamănă perfect între ei (exceptând, desigur, cazul gemenilor identici, unde vorbim de asemănări fizice).

Psihologii şi specialiştii în comunicarea dintre părinți şi copii – căreia i se acordă în perioada recentă o atenție din ce în ce mai mare – recomandă, pe lângă evitarea comparațiilor, acordarea de timp fiecăruia dintre copii şi adaptarea la tipul de personalitate al fiecăruia şi la nevoile fiecăruia.

Când familia se întregeşte cu un membru, mulți copii îşi manifestă deschis gelozia şi sentimentul de respingere față de noul venit – el se gândeşte, de fapt, că bebe îi va „fura“ atenția pe care o avea de la părinți, jucăriile, timpul, tot ce era doar al lui până în acel moment.

Părinții şi întreaga familie au un rol important în pregătirea fratelui/ surorii mai mari – multe lucruri se rezolvă prin comunicare şi prezentarea lor într-o manieră cât mai simplă. Până la urmă, gelozia se naşte din teamă, din frica de a nu pierde ceva/ pe cineva şi poate că ar trebui să analizăm mai atent acest al doilea sentiment, teama.

Când copilul este sigur pe dragostea primită, pe atenția primită, pe timpul oferit de părinți lui, pe locul ocupat în viața părinților, va gestiona mai echilibrat sosirea noului venit în familie. Gelozia nu este doar o chestiune de încredere sau nu în celălalt, ci şi în noi înşine. Sau mai ales în noi înşine.