Moștenirea genetică, viciile de refracție, vederea scăzută la un ochi din diverse motive sau anumite afecțiuni neurologice pot cauza apariția strabismului la copii. Statisticile arată că 3-7% dintre copii au această problemă, definită ca o lipsă vizibilă a paralelismului ochilor și lipsa focalizării corespunzătoare a unui anumit obiect. Strabismul scade din capacitatea de concentrare și percepție a copilului, ceea ce duce la deficiențe în dezvoltarea motorie și intelectuală, precum și la deficiențe de învățare și vorbire. Boala se vindecă mult mai ușor când tratamentul recomandat se aplică mai devreme.

Cel mai eficient tratament este cel inițiat în primii ani de viață, în cazul strabismului congenital, sau cât mai rapid din momentul debutului bolii în cazul strabismului cauzat de vicii de refracție.

În caz contrar, copilul poate dezvolta complicații, cum ar fi ambliopia la ochiul deviat, aprecierea incorectă a distanței, vedere stereoscopică nedezvoltată.

Cum și mai ales când se tratează strabismul

Este foarte important ca examinarea oculară în strabism să fie făcută cat mai aproape de momentul observării deviației oculare de către un medic oftalmolog cu experiență în oftalmopediatrie sau strabologie, indiferent de vârsta pacientului.

Pentru început, se iau măsuri pentru a înlătura dezechilibrul prin corecție optică. Ulterior, se recomandă terapia vizuală pentru a se evita instalarea ambliopiei la ochiul deviat.

Dacă strabismul se însoțește de ambliopie, adică de vederea scăzută a unuia dintre ochi (de obicei cel care deviază mai mult), ocluzia/acoperirea ochiului cu vedere mai bună un anumit timp duce la recâștigarea acuității vizuale a ochiului neacoperit, dacă acest tip de tratament se face la vârstă mică (până la 6-7 ani).

Uneori, este indicată intervenția chirurgicală până la vârsta de 2 ani, de preferat înainte de 18 luni, dacă deviația este mult prea severă. Pe lângă scopul estetic (de realiniere a ochilor) și cel funcțional (de înlăturare a vederii duble), chirurgia are și rolul de recuperare a vederii binoculare, cum este cazul esotropiei infantile, adică un tip de strabism congenital în care ochii sunt deviați spre nas.