În ultima perioadă, s-a constatat că în primii ani de școală copiii se adaptează mai greu la noul mod de viață, astfel încât pot exista și situații în care părinții ar trebui să se îngrijoreze. Psihologii spun că aceste stări emoționale au cauze multiple, iar de cele mai multe ori sursa fricilor copilului se afla chiar la scoală, în relația cu colegii sau chiar cu cadrele didactice. Indiferent de cauze, anxietatea școlară este o problema care trebuie înțeleasă și abordată la timp pentru a nu produce efecte pe termen lung asupra echilibrului emoțional al copilului și, implicit, asupra performantei lui școlare.

Cele mai frecvente comportamente care îți pot arăta că frica de scoală îți afectează copilul:

  • Probleme cu somnul și modificarea poftei de mâncare pe măsură ce se apropie începerea cursurilor (la început de an sau după vacante). Aceste modificări sunt relevante numai dacă sunt însoțite și de alte comportamente, ca cele descrise în continuare.
     
  • Acuze frecvente de dureri (de cap, de burtă), sau chiar stări de vomă, de obicei seara la culcare sau dimineața, înainte de a pleca la scoală. Dacă nu sunt explicate de o problemă medicală, aceste acuze sunt un semn clar al unei stări de anxietate crescută.
     
  • Refuzul de a vorbi despre ce se întâmplă la școală, în ciuda insistentelor părinților. Adesea, copilul se comportă ca și cum cineva i-ar șterge cu buretele amintirile de cu câteva ore înainte. De multe ori, copilul uită frecvent ce lecții are de făcut, sau își rătăcește lucrurile de scoală. Este, practic, un mecanism de apărare la care copilul apelează, adesea inconștient, pentru a se proteja emoțional.
     
  • În alte cazuri, copilul este excesiv de preocupat de pregătirea pentru scoală: verifică de multe ori dacă și-a pus toate caietele, întreabă în mod repetat dacă totul este în ordine sau repetă indicațiile și regulile pe care le are de urmat, pentru a fi sigur că nu greșește. Măcinat fiind de o frică interioară intensă, copilul are nevoie să știe că totul este predictibil și sub control.
     
  • Copilul se comportă total diferit la scoală decât acasă. Spre exemplu, părintele poate afla cu surprindere, discutând cu învățătoarea, că, la scoală, copilul stă mai mult în bancă în pauze și socializează foarte puțin, sau evită să ridice mânuța în timpul orelor, deși acasă este vorbăreț și sociabil. Sau, dimpotrivă, copilul devine acasă extrem de nervos și de iritabil, în timp ce la scoală are un comportament exemplar.
     
  • Copilul plânge adesea și afirmă deschis că nu vrea să mai meargă la scoală. Acest comportament nu se manifestă întotdeauna, foarte mulți copii ferindu-se – de rușine sau frică – să își arate îngrijorările legate de școală.
     
  • Performanța școlară a copilului poate varia într-un mod inexplicabil, de la foarte bine la foarte slab, în perioade scurte de timp.
     
  • Nu de puține ori, mai ales în primii ani, copiii ne dau de înțeles că ceva nu este în regulă în relația dintre ei și scoală. Deși un anumit nivel de stres este normal mai ales în perioada de adaptare a copilului la noul mod de viață, pot exista și situații în care părinții ar trebui să se îngrijoreze.
     
  • Întrucât cauzele apariției acestei stări emoționale sunt multiple, este necesară o înțelegere corectă atât a capacității copilului de a face față provocărilor de zi cu zi de la scoală cât și a modului în care părinții se raportează la performantele copilului. Frecvent, sursa fricilor copilului se afla chiar la scoală, în relația cu colegii sau chiar cu cadrele didactice. Indiferent de cauze, anxietatea școlară este o problemă care trebuie înțeleasă și abordată la timp pentru a nu produce efecte pe termen lung asupra echilibrului emoțional al copilului și, implicit, asupra performanței lui școlare.