mamaplus

Durerea de călcâi la copii. Cum se manifestă și ce tratament poate indica medicul

0
//
08.12.2021

Durerea de călcâi, diferită de cea a adultului, este foarte comună la copii. La acei copii care experimentează această durere cea mai frecventă cauză este o tulburare în dezvoltarea zonei posterioare a calciiului, locul de unde se prinde tendonul lui Achille. Aceasta este cunoscută drept boala Sever sau apofizită calcaneană - inflamația platoului de creștere. Este frecventă între vârstele 10 și 14 ani.

Osul calcaneu se dezvoltă destul de târziu și înlocuiește cartilajul din călcâi, însă masa osoasă poate crește mult mai rapid decât mușchii și tendoanele din jur, lucru ce duce la scăderea flexibilității călcâiului și creează tensiune.

În majoritatea cazurilor, durerea apare ca urmare a suprasolicitării picioarelor. Sportul și activitățile fizice care implică alergat și sărituri sunt factorii care provoacă tensiuni suplimentare în călcâi, lucru ce duce la durere și umflături.

Simptomele cele mai frecvente

Durerea este resimțită în spatele călcâiului. Este ameliorată când copilul nu este activ și devine dureroasă în timpul sportului. Palparea posterioară a calcâiului este dureroasă. Alergatul și săritul determină agravarea simptomelor. Unul sau ambele călcâie pot fi afectate.

Dacă simptomele sunt severe se indică administrare de antiinflamatoare nonsteroidiene. În cazuri severe membrul inferior poate fi imobilizat în ghips pentru 2-6 săptămâni pentru a-i permite vindecarea. Boala Sever este autolimitantă, iar simptomele vor dispărea când cele două centre de osificare ale calcaneului vor fuziona.

Ce tratament ar putea prescrie medicul

Pe măsură ce copilul devine implicat în activitățile sportive de la vârste fragede, crește incidența sindroamelor de suprautilizare mecanică a oaselor și articulațiilor. Afecțiunea determină limitarea dureroasă a activităților sportive ale pacientului și îngrijorează părinții.

Tratamentul presupune reducerea durerii și a restricțiilor fizice, precum și prevenirea recurentei. Este necesară de obicei limitarea activităților fizice. La pacienții cu simptome care nu sunt îndeajuns de severe pentru a indica restricția activităților sportive și purtarea unor pantofi speciali cu toc, participarea la programe de exerciții de întindere și administrarea judicioasă a antiinflamatoarelor nesteroidiene, reduc simptomele și permit continuarea activității fizice. Dacă simptomele se agravează, se va indica modificarea activităților.

Alte modalitati de ameliorare a durerii sunt fizioterapia si aplicarea compreselor reci.