Ce înseamnă să fii mamă cu normă întreagă: ”Îți vine să-ți muști limba și să urli”

”Să fii părinte nu e greu. E teribil de greu”, mărturisește mama unui băiețel de trei ani și jurnalista Melania Medeleanu. Copleșită de oboseală, lipsa acută de somn și tantrumuri, ea a decis să își împărtășească propriile gânduri, emoții și trăiri, pentru a încuraja și alte femei aflate în aceeași situație. Mai mult, Melania își dorește ca mesajul ei să ajungă și la femeile care își doresc să devină mame în viitorul apropiat. În așa mod, ele ar putea fi pregătite pentru schimbările majore care apar după nașterea copilului.

”Să nu dormi nopți și zile pentru ani întregi, să fii acasă la oră fixă, să nu-ți mai aparții, să știi că cineva depinde de tine la fiecare pas. Să nu mai încapi în propria viață decât printre picături. Să fii mereu în priză, mereu atent, mereu responsabil. Să porți cu tine toată vinovăția clipelor în care n-ai mai avut răbdare și-ai ridicat vocea, să ștergi lacrimi, să domolești tantrumuri, să te ridici din pat și să pregătești micul dejun când tot ce-ai vrea e să dormi măcar puțin, să-ți muști limba când îți vine să urli, să nu înțelegi cum copilul tău cel bun te lovește – pe tine sau pe alții. Și asta în primii ani. Înțeleg că de la școală urmează altele. Și altele la liceu.

Toate astea în condițiile în care ești părintele unui copil sănătos, pe care îl crești, alături de partener, de bunici, de satul tău.

Cum o fi când ești mamă singură? Sau ca și singură - căci partenerul e fie inexistent, fie e al doilea copil al casei. Sau, și mai rău, cum o fi când ești părintele unui copil bolnav?

Să fii părinte e una dintre cele mai provocatoare experiențe de viață. Și dacă scriu toate astea, n-o fac să mă plâng – am șansa unui copil sănătos, vesel, fericit și a unui sat în jurul meu – și chiar și așa mi se pare tulburător de greu. O scriu pentru că mi se pare util să vorbim despre toate perspectivele vieții de părinte. Poate mi-ar fi fost mai ușor dacă n-ar fi existat această uriașă discrepanță între felul în care e proiectată imaginea maternității – pruncul care doarme liniștit și gângurește în brațele blânde ale mamei sale – și realitate – un balaur (simpatic, ce-i drept) care-ți cere în fiecare secundă să-l privești, să-l asculți, să-i fii. Și are 7 capete cel puțin.

Sunt pline grupurile de mame - grupuri închise, desigur, în care, chiar și acolo, se postează adesea sub anonimat de teama judecății – de mărturii ale acestor femei epuizate fizic, psihic, emoțional, care simt că se prăbușesc sub povara mămiciei. Are și-un nume acum – burnout parental.

Cred că o femeie care-și dorește să devină mamă ar putea intra pentru o lună pe astfel de grupuri. O lună e suficient, îți dai seama curând că situațiile sunt repetitive, doar numele diferă, ceea ce înseamnă că nu sunt experiențe excepționale ci mai degrabă comune vieții de părinte.

Parcurgerea unor astfel de mărturii ar putea fi un modul teoretic de părinteală. Un soi de decizie informată.

Adesea, când o femeie spune cât e de greu, interlocutorul răspunde: Dar e atât de frumos, nu? Și asta e contragreutatea care ar trebui să închidă gura celei ce a îndrăznit să se plângă.

Ce-ar fi să nu le punem în balanță, ci să le expunem pe amândouă în același timp? Nu știu dacă e bine sau e rău, mi-e teamă că le-ar speria pe cele ce vor să aleagă această cale. Dar măcar ar fi cinstit. Față de ele. Și față de toate mamele copleșite de acest rol.”, se arată în mesajul publicat de Melania Medeleanu pe rețelele sociale.