Blogul tinerii mamici - Irina Polenciuc - Dormim cu copilul sau separat?

Astăzi, vom deschide o nouă rubrică "Blogul mamei tinere." În această rubrică, mamele tinere de succes vor împărtăși experiențele și opiniile proprii cu privire la diferite probleme, care prezintă interes atît viitoarelor cît şi actualelor mame. 
 
Pentru început să facem cunoştinţă cu Irina Polenciuc.
Mamă a doi copii: fiul Andrei - 4 ani, fiica Maria - 6 luni.  

A dormi sau nu cu copilul?

Eu consider că la această întrebare se poate răspunde doar cu "NU!". Plusuri în somnul alături de copil sunt destul de puţine, probabil, doar unul singur: mamei îi este mai ușor să hrănească copilul pe timp de noapte, căci se întâmplă aceasta aproape prin somn. Copilul s-a trezit, mama l-a pus la sân și toţi îşi continuă somnul mai departe.

Desigur somnul - este foarte important! Mai rău decît un copil nedormit, poate fi doar o mamă nedormită! Dar este necesar, în primul rând, să vă gândiți cum va fi viața în continuare? Cu cît copilul creste, cu atît mai greu va fi să-l dezobişnuieşti să doarmă cu tine. În opinia mea, un copil ar trebui să știe încă din fragedă copilărie, că mama și tata dorm împreună și doar în doi!

Va veni o zi, când veţi dori să-l transferaţi într-un pat separat, dar el deja nu va vrea, dar să-l  învățaţi să doarmă separat va fi mult mai dificil decât să luaţi copilul din pat, să-i daţi hrană și să-l puneţi înapoi. Cel mai probabil, aţi încercat să faceți asta de cîteva ori, a fost o isterie prin toată casa şi peste întreaga familie. Această etapă, însă trebuie depăşită, atfel veţi continua să dormiţi împreună până când el nu va depăşi această perioadă. Aceasta s-ar putea întâmpla, de obicei, să fie de la 4 la 12 ani.

Cel mai important lucru - Siguranţa! Dacă dormi în trei (mama, tata şi copilul) și sunteți 100% sigur în simţul matern, atunci nu fiţi atât de sigur de tatăl voastru! El lucrează toată ziua, e foarte obosit și doarme "ca un copil." Doar o mișcare greșită, ar putea arunca plapuma peste faţa copilului. Eu personal cunosc astfel de situații. Un tata într- o noapte, în timpul somnului a acoperit copilul cu o pătură și copilul a început să se înăduşe, iar mama trezindu-se a observant acest fapt. Ei s-au speriat foarte tare! În viitor, despre somnul în acelaş pat cu copilul nici nu existat discuţii. Un alt caz s-a întîmplat la o prietenă, din vina căreia a murit propriul ei copil. Ei dormeau împreună. Din cauza cantităţii mari de lapte şi a sânilor ei mari şi grei. Ea fiind chinuită și obosită ... s-a culcat pe o parte și i-a dat copilului sînul, din această cauză, copilul s-a asfixiat. Şi în experiența mea personală, am avut un caz, care aproape că s-a încheiat tragic. După naştere fiului cel mare, am stat o perioadă lungă de timp în spital. A fost o săptămână absolut fără somn. Fiul dormea separat, dar eu l-am luat pentru a-l alăpta şi am adormit așa profund că nu simţeam că-l scap din mână. Am avut parte de noroc, vecina din salon nu dormea și m-a trezit.

Există doar o singură concluzie: copilul trebuie să doarmă separat! Este mai sigur, atât pentru el cît și pentru voi. Și nu este la fel de dificil pe cât se pare.

Copil nu știe ce e somnul cu mama până când ea nu-i demonstrează. Deci, încă la maternitate, copilul ar trebui să doarmă separat. Dar, chiar dacă nu rezistaţi și puneţi “dulceaţa” aproape de dvs., totul se poate repara. Pentru copil este important, nu atît mama, pe cît nu ar suna de nepoliticos, ci căldura ei. Atâta timp cât veţi hrăni copilul, în pat ar trebui să aveţi o saltea caldă sau altceva ce i-ar înlocui copilului căldura mamei, punându-l pe patul cald, el nu  va simți diferența și somnul îi va fi dulce. Acest " miracol de substituire a mamei", l-am aplicat încă din maternitate.

Fiind încă gravidă, știam că fiul meu va dormi separat, deși toate prietenele experimentate - mame, mi-au prezis ca copilul va dormi cu mine. Am născut prematur cu patru săptămâni. Fiul a fost destul de mic - 2 200 g, dar în ciuda acestui fapt, încă la maternitate dormea separat. Trebuia să mă ridic la fiecare 1,5 ore care să-l hrănesc dar aceasta nu a durat mult timp. El s-a obişnuit să doarmă singur, patul lui - era o casă mică și un refugiu cald pentru el. El a fost atât de obișnuit cu pătuțul lui că adormea numai în el. El este acum de 4 ani, însă de la 2 ani, doarme în camera lui. Se întîmplă uneori, ca noaptea să-i fie frică de ceva: o furtună, un coșmar etc., atunci vine la noi pentru a adormi alături, dar aceasta nu dureaza mult, el se trezește singur și se duce la el în odaie, îi este inconfortabil cu noi. Cu fiica a fost destul de usor. Ea, de asemenea, încă din maternitate a dormit singură. Acum are vârstă de 6 luni, iar ea doarme bine în pătuţul ei, chiar dacă vrei s-o legeni pe mîni - nu se primeşte.
Marea dorinţă de a transporta un copil în brațe, iar la cel mai mic zgomot să alergi şi să-l și ridici în braţe - aceasta este cea de-a doua problemă ce urmează după somnul alături de copil. Noi nu trebuie să uităm că copilul are capacitatea de a crește și în curând chiar nu-l veţi putea ridica. În lumea de astăzi, există atât de multe gadget-uri care ar putea ușura munca grea a părintelui, dar oricum braţele rămân în continuare cele mai bune! Leagănul, scaunele, covoraşele, jucăriile, acrînciobul, premergătorul etc. În cazul în care la fiecare 15-20 de minute am schimba copilul de la un loc la altul, ziua s-ar încheia iar copilul în brațe ar fi doar atunci când s-ar schimba de la un loc la altul. Asta e ceea ce am făcut cu fiul meu și doar asta fac cu fiica mea. Fiul a crescut foarte independent. Eu nu am și nu am avut careva probleme încît să nu-l pot lăsa cu cineva. Nu știu de problema "mâinile mamei și nimic mai mult."

Noi, părinții avem un hobby: mai întîi ne creăm probleme, apoi încercăm să le rezolvăm! La început noi suntem cei care punem copilul în pat alături de noi, îl luăm în braţe cu motiv și fără, apoi încercăm să-l debarasăm. De ce să facem ceea ce mai apoi trebuie să dezvăţăm? Poate ar trebui încă de la început să se facă totul pentru ca mai apoi să nu se modifice, fără probleme și traume psihologice pentru copilul dumneavoastră.