Copii nu vor mânca orice deodată. Dacă unii micuți înfulecă legume crude și crocante, este posibil ca alții să accepte legumele proaspete mai târziu. La fel se întâmplă și în cazul preparatelor cu carne. Sunt copii care mănâncă mai târziu o friptură. Cu toate acestea, există alternative de a introduce aceste alimente în alimentația celor mici, prin alte rețete: plăcintă cu carne de exemplu, chifteluțe cu peste, preparate din legume, prăjituri cu legume etc. Dar când un copil refuză vehement să consume rețete preparate în casă, când sare mesele principale sau pur și simplu vrea să mănânce doar deserturi, lucrurile nu mai sunt bune.
Mai mult decât atât, când încă sunt sub vârsta de 2 ani, unii copiii pot refuza, la un moment dat, orice mâncare. Acest lucru se poate întâmpla limitat, pentru o zi de exemplu, când are loc o erupție dentară, sau poate avea drept cauză o problema medicală reală.
Prea multă presiune când vine ora mesei
Copilul mănâncă emoțional. Dacă simte o atmosferă tensionată, plină de teamă, stres, nemulțumire din partea părintelui, pofta de mâncare a copilului dispare. Specialiștii ne recomandă nouă, părinților, să păstrăm o atmosferă calmă la masă, binevoitoare, bazată pe încredere, astfel încât copilul să se simtă liber să încerce sau chiar să refuze mâncarea.
Această libertate îi oferă micuțului încredere, astfel că acesta nu ar trebui certat dacă nu mănâncă. Pur și simplu se ridică masa și când îi va fi foame, va mânca. Desigur, nu vorbim despre sugarul mic, pentru care pierderea unei mese este importantă. Dar copilul mare va înțelege că este ceva firesc să mănânce mai târziu și chiar va mânca, de cele mai multe ori.
În plus, mai există o tehnică ce funcționează pentru fiecare dintre noi, chiar și cei mari: alegerea. Îi oferiți copilului puterea de a alege la masă dintre două preparate. De exemplu: "Avem ciorbiță la felul 1. La felul doi mănânci mazăre sau plăcintă cu brânză?" Copilul înțelege clar că va mânca ciorbă, abia apoi probabil va alege plăcinta, ceea ce îl determina să simtă că el deține controlul și să fie mulțumit. Dar ciorba va fi manacata, fie că ia și numai câteva linguri.
Copilul afirmă că nu îi place mâncarea sau nu are chef de mâncare
De obicei când se întâmplă astfel fie cel mic chiar are în farfurie un preparat pe care îl detestă, fie are alternativă de a mânca ceva dulce, ciocolată, vreun desert. Și va insista pentru acel desert până ce noi, adulții, vom ceda.
În această situație ideal ar fi să reducem dulciurile din alimentația copilului și să le înlocuim cu cele preparate în casă. Când gătim în casă, pute să folosim și ouă, lactate, iaurt, smântână, miere pentru a face un desert și chiar legume sau fructe ca îndulcitori (banane, sfeclă roșie îndulcește foarte bine, la fel și morcovul ce conferă și culoare portocalie, mere coapte). Ba chiar putem adăuga stafide, afine, fructe de pădure în prăjituri. Toate aceste alimente contează, la fel putem pune și pudre, de exemplu în aluatul de negresă putem arunca și o linguriță de pulbere de coacăz negru.
Și uite așa, prăjiturile de casă devin sursă de sănătate și le integrăm în alimentația sănătoasă.
O altă alternativă ar fi educația alimentară. Prin aceasta explicăm copilului că unele alimente sunt bune pentru limbuță dar nu și pentru burtică. Ba chiar unele alimente conțin substanțe care îi pot face cu adevărat rău, cum ar fi cele alergene. În felul acesta copilul începe să accepte conștient alimentele sănătoase și chiar dacă nu renunta la dulciuri, totuși va accepta și mâncarea.
Copilului nu îi stă gândul la mâncare
Fie nu a trecut suficient timp de la ultima masă (ori a luat prea multe gustări între timp), fie pur și simplu este prea implicat în alte activități și nu vrea să renunțe la acestea pentru a mânca. Am putea crea un mic ritual în jurul mesei, astfel încât copilul să fie anunțat cu 10 minute mai devreme că urmează să mănânce. Specialiștii spun că la masă să nu dăm drumul la televizor ori la tabletă, pentru că în această situație copilul nu se mai concentrează pe mâncare, nu mai conștientizează importanța și valoarea mesei, ci pur și simplu este distrat de ceea ce vede și aude. De asemenea fără jucării la masă.
Eliminați și alți factori de stres, dacă există, astfel încât masa să aibă loc în tihnă și toți membrii participanți să savureze mâncarea și să se bucure de prezența celor dragi.
Problemele medicale
Sunt și situații când problemele medicale sunt cele care cauzează lipsa poftei de mâncare (inapetență). Situațiile pot fi foarte variate, de la erupția dentară la răceli, afecțiuni digestive alergii și așa mai departe. De asemenea, constipația sau refluxul gastroesofagian pot fi alte motive pentru care copilul refuză să mănânce.
Carențele de vitamine și minerale (lipsa de calciu, anemia, lipsa de magneziu etc.) pot conduce la scăderea poftei de mâncare. Dacă observați că tulburările în alimentația copilului persistă mai mult decât câteva zile, este recomandat să apelați la sfaturile unui specialist.
Exemplul familiei
Atunci când membrii familiei nu iau cu toții masa împreună, măcar seara, sau când părinții îi recomandă una copilului, dar ei mănâncă alta, este posibil ca cel mic să refuze unele alimente. Atunci când se ia masa împreună, cel mic observă că ceilalți membri prezenți la masă gustă din toate alimentele, mănâncă cu poftă, le combină, savurează mâncarea. Chiar dacă inițial copilul poate să refuze, încet-încet acceptă să încerce și unele preparate chiar îi vor fi pe plac.
De asemenea, dacă părinții sau îngrijitorii au sesizat că cel mic mănâncă vreo câteva feluri de mâncare, nu ar trebui să le gătească doar pe acelea, ci să încerce să varieze alimentația cât mai mult, chiar dacă cel mic va refuza din când în când să mănânce.
Gândiți-vă la bunicii noștri, care mâncau sezonier ceea ce le oferea grădina din curte și câmpul. Ei nu puteau alege oricând orice preparat, ci mâncau așadar ce le oferea natura, când le oferea natura. Iar copiii învățau și ei să mănânce astfel. Sigur că preferau unele mâncăruri foarte mult sau că erau câteva preparate pe care le refuzau vehement, dar la finalul lunii, trăgând o linie, acei copiii mâncau destul de variat.
La fel ar trebui să se întâmple și astăzi. Să variem în familie felurile de mâncare, fructele, legumele, murăturile și așa mai departe.
