Cistaia-linia

Знания

528

Ce simte o mamă? Extremele fericirii maternale

De câte ori v-ați simțit vinovate că nu ați fi mame bune pentru copiii voștri?

Săptămâna ce a trecut a fost una foarte grea pentru mine. Ruptă în toate părțile, rupt în bucăți și sufletul meu. Îmi curgeau lacrimile și se adunau sub bărbie într-un șiroi de emoții ce abia mi le puteam explica. Oboseală și Vinovație – asta probabil mă durea cel mai mult. Mă simțeam o mamă depașită.

În casă, totul întors cu fundul în sus. În mașină … de toate… de la o sticla umplută cu borș de casă adus de câteva zile de la țară,  până la câteva perechi de pantofi care la fiecare frână „călătoreau” dintr-un capăt al portbagajului în alta. Și ca o sabie răsucită în inima – am îmbrățișat-o pe cea mică prima dată în acea zi la ora 18.30, fiind plecată de la 5.00 de acasă. În timp ce eram la volan și plângeam, mă consolam că nu contează timpul cantitativ ci timpul calitativ petrecut alături de copii. Mă consolam că asta nu se întâmplă des. Mă consolam că prin asta trec și alte femei de-alde mine. Și totuși plângeam. Poate pentru că și copilul din mine avea nevoie în acel moment de dragoste, și eu nu îmi permiteam și acest lux. Poate pentru că încerc să mă ridic la propriile mele standarde… sau ale altora, că deja e aproape Insesizabilă granița între ce îți dorești cu adevărat și ce îți insuflă societatea că ar fi bine să îți dorești.

Am obosit de atâtea calificative, mama perfecta, soția ideală, femeia de succes. În spatele acestor atribute, tot spuse de alții, sunt atât de multe sacrificii. Chiar vă rog, dragi colegi din media, încetați să mai puneți etichete atât de pompoase pe „vedete”, celelalte mame tot merită.

Da… și toate regretele trec atunci când te trezești dimineața și un suflețel mic îți spune te iubesc. Și norii grei de vinovăție se risipesc și din nou răsare soarele și zâmbetul.

Și din nou încerci să apuci din toate părțile, încerci sa îți faci tie pe plac și să faci ce îți place la nebunie, să muncești pentru ca în asta te regăsești, să te hârjonești cu copii tăi prin pat, și să faci ceva bunișor de mâncare pentru a te alinta.

Copiii noștri au cele mai bune mame din lume, suntem mamele care ii iubim la nebunie. Pentru ei alegem să stăm acasă și să le oferim toată grija. Pentru ei alegem să muncim și să le oferim un exemplu de implicare socială. Orice alegere făcută de către noi, e cea mai bună pentru copiii noștri pentru că ei ne-au ales, ei au nevoie să învețe ceva de la mama lor.

Vă pup dragile mele. Principalul… după o doză regeneratoare de plâns să zâmbim neapărat.

Sursa: lilu.md

Обсуждение