Cistaia-linia

Articole

2294

Sanda Diviricean. Învățăm despre toate, dar nu învățăm suficient despre noi

Sanda Diviricean – psiholog, psihoterapeut, activist civic, fondatoarea Fundației culturale „J.S.Bach”, creatoarea Centrului de dezvoltare personală „Lila”, mamă a doi copii

Oamenii totuși învață greu și uită ușor. Cel mai ușor uită despre ei, altfel memorează multe lucruri, majoritatea inutile. Așa am fost învățați acasă și la școală. Să învățăm pe de rost poezii, teorii, formule. Să ținem minte dacă cineva ne face un rău sau ne supără, să ținem bine minte că, atunci când vine momentul, să ne răzbunăm, „să simtă și el durerea pe care am simțit-o eu”.  Am fost învățați, de asemenea, să analizăm aceleași poezii, texte, teorii, dar nimeni nu ne-a învățat să ne analizăm comportamentul, să înțelegem de ce acționăm într-un fel sau altul, să ne analizăm reacțiile. Așa am învățat despre toate, dar nu despre noi. Tot așa ținem minte despre toate, dar nu despre noi. Unor oameni le este frică să afle ceva despre ei, ruptura dintre „eu-l” exterior și „eu-l” interior este atât de mare, încât li se pare că nu vor acoperi niciodată această distanță, acest abis. Și de multe ori abandonează subiectul (ca temă, dar și ca persoană).

Aici îmi amintesc de o parabolă minunată. Se zice că un înțelept era mereu abordat de oameni cu întrebarea dacă există viață după moarte, la care el niciodată nu răspundea. La un moment dat, elevii lui l-au întrebat de ce nu răspunde la această întrebare, ci doar zâmbește. Iar el le-a zis „Voi ați observat că cei care mă întreabă dacă există viața după moarte sunt cei care nu știu ce să facă cu viața lor de aici? Ei mai au nevoie de o viață pe care s-o trăiască la fel de inconștient și fără sens ca și pe aceasta.” Un elev însă a insistat: „Și totuși, există viață după moarte?”, iar înțeleptul i-a răspuns „Întrebarea este dacă există viață până la moarte.”

Nu suntem departe de noi înșine, tot de ce avem nevoie e chiar la îndemâna noastră. Între mintea mea, care a fost dresată din copilărie, și ceea ce sunt eu cu adevărat există trei punți. Dacă le vezi, abisul dispare. Trei, la fel ca Sfânta Treime. Este vorba de Conștiință, Corp și Spirit. Dacă ai grijă de acestea trei în proporții egale, în fiecare zi, obții ceea ce se numește Echilibru sau o viață adevărată. Se pare că despre asta învață toate religiile și școlile spirituale, alte școli, care te învață ceva despre tine, despre Om. Om înseamnă energie, iar grija pentru conștiință, corp și spirit se manifestă prin a le menține pe acestea în viață, oferindu-le energie, umplându-le cu energie. Și noi alegem cu ce fel de energie să le umplem, la fel cum alegem câtă energie să consumăm și câtă să păstrăm. Mai simplu spus, este vorba despre calitatea vieții de aici, pentru a ne bate mai puțin capul cu viața de apoi.

Sursa: www.sanda.life

Discuții