Extramed

Articole

2476

Marina Morei. Blog despre blogurile „mămicilor”

Concediul de maternitate este, după părerea multora, perioada în care timpul liber lipsește cu desăvârșire. Cu toate acestea, mămicile moderne recurg nu de puține ori la internet pentru a găsi răspunsuri la întrebările legate de educarea copiilor. Nici diversele bloguri ale noilor colege în profesia MAMĂ nu sunt ignorate. Este într-adevăr interesant să știi câte mămici gândesc la fel, procedează la fel în situații similare. Totodată, blogurile pot oferi idei bune, soluții neobișnuite, sfaturi utile. În cei patru ani de concediu pentru îngrijirea copilului am citit multe astfel de bloguri, am și scris câteva. Impresiile sunt neunivoce… Unele afirmații ale bloggerilor – categorice, tăioase, uneori chiar ofensatoare – m-au determinat să scriu acest blog despre bloguri.

Voi începe, probabil, cu una dintre cele mai discutate teme – „Alăptarea la sân: pro și contra”. Aici voi fi și eu categorică. Nici nu înțeleg această întrebare. Cum poți să fii împotriva alăptării la sân!? Putem discuta despre durată, unii ar putea chiar să nu accepte toate argumentele în favoarea alăptării naturale, însă de aici și până la a afirma că alăptarea la sân aproape că dăunează copilului este cale foarte lungă, după părerea mea. Dar nu acesta este lucrul cel mai rău. Cel mai rău este că acest subiect împarte mămicile în două tabere vrăjmașe. Mamele care alăptează la sân le numesc pe cele din tabăra adversă leneșe, iresponsabile și egoiste. Cele din tabăra numărul doi, la rândul lor, le învinuiesc pe primele de ignorarea rezultatelor studiilor moderne, inclusiv (atenție!) de „satisfacerea necesităților lor sexuale” (am încheiat citatul)!

O altă temă la fel de discutată și controversată este operația de cezariană… Aici argumentele pro și contra sunt totuși de înțeles. Însă nu pot înțelege această intransigență și, practic, agresiune a unor femei împotriva altora.

Dragi mămici, cum puteți susține atât de categoric o poziție sau alta? Fiecare om este o individualitate, fiecare copil este o individualitate, iar viața, în general, este destul de grea și individuală! Mămicile care alăptează, cele care au născut pe cale naturală se consideră eroine și privesc acuzator spre oponentele lor. Cele din tabăra a doua vorbesc despre obsesia primelor pentru copii, tradiționalism și așa mai departe.  

Misiunea femeii este nașterea copiilor și alăptarea lor pe cale naturală, aceasta este una dintre principalele lozinci ale primei tabere. Uite că nu sunt de acord. Misiunea omului este de a se dezvolta, de a-și realiza talentele, darul de la Dumnezeu. Femeia nu este un statut de gen, să spunem așa. Statutul ei nu depinde de faptul dacă are sau nu copii, dacă i-a alăptat sau nu la sân. Există cauze obiective care nu îi permit femeii să nască independent, să nască în general, să alăpteze la sân. Și atunci ea încetează oare să mai fie femeie?!

Despre ce eroism vorbim aici? Dacă femeia a putut naște pe cale naturală, dacă a putut alăpta bebelușul o perioadă suficientă, foarte bine!, dar de ce ar trebui să o considerăm eroină? După părerea mea, este vorba de noroc! Slavă Domnului că sănătatea i-a permis să nască și să alăpteze fără a-și dăuna sănătății. Multe nu pot face acest lucru. Ne referim aici la cauzele obiective.

Nu aș vorbi negativ nici despre femeile care, în ciuda posibilităților naturale, au decis în favoarea operației de cezariană și/sau alăptării artificiale. La urma urmei, suntem toți oameni liber, trăim într-o societate democratică, de ce cineva ar trebui să ne condamne pentru o decizie personală? Dacă femeia nu are încredere în capacitatea ei de a face față durerilor nașterii, nu are dorința și posibilitatea de a fi legată de copil cea mai mare parte a timpului în defavoarea serviciului, hobby-urilor etc.? Medicina modernă, știința modernă oferă femeii posibilitatea, fără a dăuna copilului și ei însăși, să ia o decizie comodă în aceste probleme. Mai ales că ea rămâne mamă, o mamă iubitoare și grijulie pentru copilul său!

Cezariana și alăptarea artificială sunt nenaturale!!! Nu mai spuneți! Ați putea voi, care tunați și fulgerați, să puneți mâna pe inimă și să declarați că totul în viața voastră este natural? Ar îndrăzni cineva să-i spună unui bolnav care ia preparate analgezice că acestea sunt nenaturale? Ar merge cineva să-și extragă o măsea fără anestezie?

Alăptarea la sân este o temă cu foarte multe aspecte. Iar disputele sunt și mai multe: cât, când, unde? Cel mai discutat aspect este, de departe, dreptul femeii de a alăpta în locuri publice. De ce nu? Răspunsurile sunt iarăși categorice! Alăptarea este un proces intim, dar foamea copilului este un proces incontrolabil, așa că toate sunt permise, sub rezerva respectării unor norme simple de decență. Dar de unde! Am citit niște păreri și comentarii atât de categorice, încât am început să rememorez înfrigurată dacă am avut astfel de experiențe și în ce circumstanțe! Atunci am realizat că în această lume, unde au loc parade ale minorităților sexuale, unde fiecare al doilea se declară tolerant, nimeni nu are dreptul să acuze categoric o femeie care își alăptează copilul într-un loc retras!

Aceste două teme nu sunt singurele: se mai discută despre dormitul împreună cu copilul, igiena sporită, vaccinarea, instituțiile de învățământ private sau de stat și așa mai departe… Toate acestea constituie subiecte pentru certurile interactive dintre mămicile din toată lumea.

Este foarte ușor să fii categoric: asta este părerea mea și basta! Într-adevăr, pe nimeni nu interesează motivele și explicațiile personale ale unei mame necunoscute, la fel cum nici o femeie nu va sta să explice unei persoane necunoscute ce a determinat-o să procedeze într-un fel sau altul. În schimb, mulți sunt capabili să dea replici acide, jignind cu sau fără voie pe alții.

Desigur, am și explicații pentru acest fapt – treburile casnice, lipsa comunicării reale, rutina de zi cu zi trezesc dorința tinerelor mămici de a-și elibera emoțiile acumulate, de a le transpune în bloguri și comentarii. Dar aș vrea totuși ca aceste discuții să nu se transforme în acuzații și ofense (o spun din experiență). Nu pun la îndoială dreptul la opinia personală, solidă și de nezdruncinat. Însă maternitatea și tot ce este legat de aceasta sunt teme delicate, care necesită o abordare inteligentă și înțelegătoare. Noi suntem oricum eroine și regine pentru copiii noștri, în primul rând, dar și pentru cei apropiați. Un copil sănătos și fericit este cea mai mare realizare și fericire a noastră, indiferent de cărțile pe care le citim și sfaturile pe care le urmăm!

Discuții