Cistaia-linia

Articole

4888

Nadejda Verina despre alăptarea la sân și mamele lenoase

Acum, citesc cartea de Pamela Drukerman ”copiii francezi nu scuipa mâncare” și înțeleg tot mai mult că abordarea educației copilului este o chestiune pur personală. Metodele sunt în funcție de mediul cultural, de experiența familie, în fine, de nivelul intelectual al părinților. Și totuși, există lucruri, care prin definiție, nu pot fi interpretate diferit. În cazul dat vorbesc despre alăptarea la sân.

Iresponsabilitate

Alăptarea la sân este mecanismul prevăzut de natură, un mecanism absolut perfect, care a permis omenirii să supraviețuiască milenii la rând. S-ar părea ce poate fi mai logic decât alăptarea copilului la sânul mamei cel puțin în primele luni de viață? Însă, datele statistice, ușor spus, uimesc dacă nu șochează – doar ceva mai mult de

o treime dintre copiii cu vârsta de până la 5 luni sunt alăptați la sânul mamei. Cu ce se hrănesc restul copiilor? Cu lapte praf. Reieșind din aceste date se poate presupune că, până la inventarea laptelui praf, peste 60 la sută dintre copii urmau să moară de foame dacă mecanismul naturii este atât de imperfect. Sună aberant!

Adică, în marea majoritate a cazurilor problema nu constă în insuficiența de lapte matern sau oricare alți factori, ci în iresponsabilitatea părinților. Da, eu sunt convinsă că nicio formulă de lapte praf nu este pe măsură să substituie laptele matern. Și fraze de genul: ”copilul meu a refuzat să ia sânul și a trebuit să trec la lapte praf” sună pentru mine ca și sinonim la fraza ”eu sunt o mamă lenoasă”. Și mai mult devin confuză atunci când înțeleg că femeile renunță la alăptare pentru că este ceva ”de domeniul trecutului”. De genul ”fu, nu mai este la modă să hrănești copilul cu sân pentru că eu pot să-mi permit cel mai scump lapte praf și sticluțe împotriva colicilor”.

Evident, renunțarea la alăptatul la sân nu este o condamnare pentru copil. Micul organism este capabil să se adapteze la orice, iar laptele praf îl va mânca cu poftă, va adăuga și în greutate, însă, problema este în ceea ce va avea el de pierdut. Imunitatea va fi slăbită? Ei bine, imuno-modulatori, un curs-două de antibiotice și va crește. Reflexul de sugere? Biberon latex substituie perfect mamelonul materne. Comunicarea cu mama? Ce fel de comunicare e asta cu sânul în gură? Sunt un pic sarcastică, însă, este dreptul dumneavoastră să nu fiți de acord și să răspundeți cu sarcasm.

Satisfacție

Experiența mea în ceea ce ține de alăptarea la sân este 1,7 ani. Nici mult, nici puțin. Puteam să alăptez mai mult? Poate, însă, Maxim regula singur acest proces și atunci când nu-și mai aducea aminte de când de dimineață până seara, iar noaptea adormea fără a simți nevoia de a mânca sân, această etapă practic s-a încheiat. Încă o vreme îmi era dor de aceste ”șezători” în fotoliu cu năsucul lui la sânul meu, însă, băiatul a crescut!

Fetelor, nu vă privați de această satisfacție! Alăptarea la sân ușurează prima perioadă de maternitate, nici nu pot să-mi imaginez coșmarul sticluțelor, biberoanelor, sterilizare, lingurițe de măsură, încălzire și plimbările la bucătărie în toiul nopții ca să-i fac copilului lapte în timp ce el țipă în pătuțul său… Pur și simplu nu puneți la îndoială faptul că vă va reuși, că ambii aveți nevoie de asta – mama și copilul.

Nu în zadar vorbesc despre dubii, îmi amintesc o asemenea istorie: fiind însărcinată am început să cumpăr lenjerie pentru alăptat. N-am să uit niciodată

cum, în acea perioadă, o cunoștință m-a întrebat de ce le cumpăr pentru că eu nu am de unde să știu dacă voi avea sau nu lapte! În acel moment că niciodată în timpul sarcinii nici măcar nu m-am gândit că aș putea să nu am lapte. Astăzi, deja înțeleg cu certitudine că un anumit procent de mămici, pur și simplu, pun la îndoială faptul că vor putea alăpta copiii la sân. Dragi mămici, nu puneți la îndoială! Acest lucru este firesc și nu trebuie să vă umpleți capul cu tot felul de ”și dacă…”.

Incomodități

Nu voi intra în dispute, alăptarea la sân, într-adevăr, presupune și anumite privări. În această perioadă, femeia trebuie să-și controleze pasiunile gastronomice, la început a trebuit să renunț la dulce, la mâncarea pipărată. În această perioadă nu am pus gura pe alcool, evident, asta nu este cea mai mare încercare, însă, Anul Nou fără șampanie, este ceva neobișnuit. În sfârșit, eu înțeleg că dacă fiul se alimenta cu lapte praf, în primul an, aveam mai multe posibilități să mă văd cu prietenele, să mă plimb prin magazine și să am grijă de mine, însă, la acel moment prioritățile erau împărțite și nici atunci, nici acum nu regret acest lucru.

Cugetări

Acum despre un moment cu care nu sunt de acord cu specialiștii în alăptat. Se spune că dacă copilul este alăptat la sân, nu este nevoie să i se dea apă. Însă, această regulă este funcțională atunci când copilul se află în condiții termice normale și grad de umiditate corespunzător. Având în vedere faptul că în Moldova, se obișnuiește înfofolirea copiilor, iar în odaia lor sunt tot felul de încălzitoare, fără apă suplimentară nu se pot descurca. Adică, laptele matern nu poate avea rol de mâncare și apă concomitent. Această regulă este valabilă numai în cazul în care copilul nu se supraîncălzește niciodată iar organismul lui nu simte insuficiență de lichide. Eu sunt pentru cel puțin a-i propune copilului apă, iar el să decidă dacă o vrea sau nu.

Și încă ceva, chiar dacă sunt părtașul alăptării la sân, și încă alăptarea la cerere, sunt categoric împotrivă alăptărilor în spațiile publice. Probabil că nu este nimic rău în a te feri de ochii trecătorilor pe o bancă în parc pentru a satisface cerința bebelușului și, totuși, influența lumii civilizate mă determină să pun la îndoială faptul că asta este estetic. Există o anumită intimitate în procesul de comunicare între mamă și copil prin intermediul sânului și acest proces nu este potrivit pentru ochii trecătorilor. Probabil, în imaginația mea, o mămică tânără oricum rămâne a fi femeie, iar unei femei nu-i va trece prin cap să-și dezgolească sânul în fața necunoscuților.

În concluzie voi spune: alăptați copiii la sân! Nu vreau să redau tratatele despre componența laptelui matern, componentele benefice, eu pur și simplu înțeleg că laptele mamei este cea mai potrivită, firească și comodă alimentație pentru copil. În orice caz, nu am avut motive să pun la îndoială acest lucru!

Discuții