Medpark

Articole

3260

Ce simte copilul în timpul nașterii?

De felul în care decurge nașterea depinde nu doar sănătatea fizică dar și soarta copilului dumneavoastră. Tot ce simte copilul în timpul venirii sale pe lume, se va răsfrânge asupra viitorului său.

După nouă luni de așteptare, dumneavoastră și copilul dumneavoastră urmează să treceți o cale grea și responsabilă – de la prima contracție până la prima întâlnire între voi doi.

Cum decurge nașterea? Și în ce fel complicațiile se pot răsfrânge asupra viitorului copilului?

Stanislav Grof – psiholog și psihiatru american doctor în filosofe medicinală, încă la mijlocul secolului trecut a propus teoria matricelor perinatale.

Ce înseamnă asta? El a numit matrice modelul psihic de comportament al copilului până și în primele minute după naștere. Sunt câteva matrice și fiecare din ele se aplică într-un anumit moment al nașterii. Tot ele răspund de calitățile individuale ale persoanei. Mai exact, le formează.

Cum decurge nașterea?

Probabil știți că nașterea decurge în câteva etape. Cele trei stadii ale nașterii se numesc: faza începerii regularizării contracțiilor, faza împingerii și faza postnatală. Înainte de prima fază treceți printr-o perioadă de așteptare. Ultimele săptămâni de sarcină când atât mama cât și copilul se pregătesc pentru ziua cea mare. Iar perioada prenatală este una deosebit de responsabilă. Nu este secret că sarcina liniștită,sănătoasă și calmă este garanția dezvoltării normale a fătului.

Faza regularizării contracțiilor

În această fază încep primele contracții regulate. Finalul primei faze presupune dilatarea completă a colului uterin. Ea durează mai mut decât toate – circa 90 % din durata totală a procesului de naștere. Colul uterin se dilată treptat (foarte încet), de la dimensiunile sale inițiale de 2 cm, până la 10 cm. Mușchii ei din partea superioară împing copilul prin canalul de naștere. Când colul se deschie maximal, capul copilului începe să iasă din uter.

Ce simte copilul în această fază?

Copilul simte deficiență de oxigen, pentru că circulația sanguină în organismul lui încetinește. El simte vibrațiile corpului mamei. Nu mai simte senzații plăcute și începe să se miște spre lumină. Este o perioadă foarte tensionată pentru ambii, atât pentru mamă cât și pentru copil.

Ce e cu matricea?

Grof numește această perioadă matricea rezistenței. Dacă la această etapă totul decurge cu bine: femeia nu intră în panică, nu se încordează, respiră corect, ajutându-și astfel copilul, el crește o personalitate puternică, nu-i este frică de greutăți. În cazul în care apar complicații (deschiderea uterului încetinește) sau comportamentul incorect al copilului, Grof spune că, în acest caz, copilul simte ”starea de blocare fără ieșire”. La maturitate, această persoană nu se va putea lăuda cu curaj și inițiativă. Acest copil va trebui pregătit și orientat, provocat și încurajat să dea dovadă de inițiativă. Chiar din copilărie, unui copil care a trecut cu greu matricea rezistenței, trebuie să i se ofere cât mai multă libertate și dreptul de alegere. El trebuie să se miște cât mai mult (probabil că va trebui înscris la o secție sportivă chiar de la vârsta de 4-5 ani), să comunice cu semenii lui.

Expulzarea

După ce colul uterin s-a dilatat complet, contracțiile devin mult mai intensive și frecvente. Această perioadă durează ceva mai mult de o oră. Mușchii mamei se încordează, îl ajută pe copil să se miște spre lumină. Faza se încheie cu apariția pe lume a copilului.

Ce simte copilul la această etapă?

Tensiunea atinge apogeul. Senzațiile negative se intensifică. Doar că a mai rămas de răbdat încă foarte puțin. Pauza între contracții este de 3 minute. Nu în zadar. În acest răstimp copilul se odihnește și acumulează forțe pentru următoarea contracție.

Ce se întâmplă cu matricea?

Grof a numit această perioadă matricea de supraviețuire. Contracțiile uterine involuntare, eforturile mamei – îl ajută pe copil să înainteze pe căile nașterii și să lupte pentru supraviețuire. Copilul încă simte o frică imensă de moarte. El nu are de ales – doar înainte.

Și aici este foarte important ca mama să nu se teamă de nimic, pentru că producerea de adrenalină nu face decât să intensifice temerile copilașului. Odată ce aceste condiții vor fi respectate și nașterea va decurge cu bine, cel mai probabil, copilul va fi la maturitate persistent și muncitor. Dacă, însă, la această etapă apar probleme, în proces intervin activ medicii, pe viitor, copilul nu va fi încrezut în sine, anxios, temător. Incapacitatea de a lupta pentru obiectul dragostei sale, de asemenea, este o consecință a decurgerii greșite a acestei etape de naștere.

Însă, el poate fi ajutat! dacă e să nu scăpăm momentul încă din copilărie. Copilul care a trecut cu probleme la naștere prin faza expulzării, are nevoie de răbdarea părinților, atenția lor sporită și multă-multă dragoste. Ea nu trebuie să fie ascunsă, ci demonstrată în fel și chip. Este mai bine să fie alintat decât oprimat. Niciodată nu-l grăbiși și nu faceți nimic în locul lui! Copilul trebuie să învețe să ducă până la capăt lucrul început.

În cazul operației cezariene influența matricei slăbește.

Faza postnatală

Venirea copilașului pe lume nu înseamnă totul. Urmează desprinderea placentei și membranelor fetale. De regulă, această etapă durează circa 30 de minute.

Ce simte copilul la această etapă?

Durere din cauza efectului pe care-l are aerul asupra pielii, frică și anxietate. Acum, pentru copil este foarte important să-și întoarcă măcar o parte din acele senzații pe care le trăia înainte de naștere. De aceea pentru el este atât de important să stea pe pieptul mamei, să audă bătaia inimii atât de cunoscută pentru el.

Ce e cu matricea?

Grof a numit-o matricea fericirii. Însă, doar în condițiile în care există contactul cu mama. În acest fel, copilul simte că este, din nou, în siguranță, eforturile depuse de el nu au fost zadarnice și acest lucru îl mulțumește. Copiii, care în primele minute de viață au simțit căldura mamei, i-au auzit bătăile inimii, cresc optimiști și veseli. În caz contrar, ne alegem cu un introvertit închis în sine și pesimist. Dar soluții există! dacă copilul nu a fost pus la pieptul dumneavoastră imediat după naștere, promiteți-i că-i veți tratat tristețea ipotetică cu dragostea și grija dumneavoastră. Îl veți hrăni cu sân atât cât va fi nevoie și nu-l veți lăsa cu bona până la vârsta de trei ani.

Discuții