Extramed

Articole

3482

Blogul tinerii mămici - Olga Andronachi - Depresia postnatală este un mit sau realitate?

Cred că, aceasta afectează toate femeile, doar că poate sunt timid şi nu vorbesc despre asta iar altele nu cred de cuviință. La fiecare femeie se întîmplă într-un mod special, la unele aceasta este în mod clar exprimată, în timp ce la altele - nu.

Ultimile luni de sarcină, au coincis cu primăvara. Totul era înflorit, vremea era caldă şi minunată; în suflet era primăvară, dispoziţia extraordinară, ba chiar toate aceste nouă luni au fost minunate. M-am simțit foarte bine. Noi am așteptat cu nerăbdare apariția fiului nostru. Desigur, întreaga perioadă de sarcină, am citit o mulțime de literatură de specialitate și desigur, tema depresiei postnatale nu m-a lăsat indiferentă. Am fost absolut sigură că această problemă va trece pe alături.

Și apoi a venit momentul de a-l cunoaşte pe fiul nostru - Victoraş. Nașterea a fost imprevizibilă. Am fost trimisă brusc la operație cezariană, care deja la acea vreme a fost un șoc, aşa cum pentru asta nu eram gata. Din fericire, totul a mers bine și după vreo 2 ore, copilul meu, micuţul meu fiu era alături.

Ce s-a întâmplat cu mine după nașterea sa, este imposibil să transmit. Întreaga lume s-a întorscu susul în jos. M-am îndrăgostit de el la prima vedere. Anume aşa şi mi l-am imaginat: tenul ca olivele, părul întunecat şi ochii albaştri.

Apoi, peste două săptămâni, euforia pe care am experimentat-o după naștere, a trecut. Am început să observ schimbări în dispoziţia mea. Nu puteam înțelege ce se întâmplă, doar eu mă simțeam normal, mi-am revenit repede, în forma mea fizică de pînă la aştere, dar cu toate acestea am avut o devastare emoţională completă. Poate a fost faptul că nu am ieşit nicăieri. Am considerat, că ar trebui să-mi dedic pe deplin tot timpul doar fiului . Din acel motiv începi să te simţi uitată, încetezi să zâmbeşti și nu ştiu de ce - te atrage în mod constant la lacrimi.Aţi putea crede că oamenii apropiaţi au devenit dintr-o dată indiferenți la problemele voastre și nu le acordă suficientă atenție. Cred că o astfel de stare vorbeşte despre lipsa de pregătire psihologică a mamei pentru noul ei statut.

Dar am fost noroacosă. Familia mea a simțit starea mea interioară, emoţiile mele și mi-au oferit ajutorul şi sprijinul lor la maxim. Eu cred că, în nici un caz, nu trebuie să vă interiorizaţi, trebuie să găsiţi puterea de a spune ceea ce vă deranjează. Doar, cei care sunt aproape de noi, de asemenea, se confruntă și suferă din cauza stării de depresie a tinerei mame. În cazul meu a fost soțul, căruia îi sunt extrem de recunoscătoare pentru îngrijirea şi sprijinul oferit. Bărbaţii, în astfel de cazuri, sunt chiar mai șocaţi decît femeile. Pentru ei, de asemenea, într-un anumit sens tot este o situație stresantă: nașterea unui copil, soția depresivă, schimbările hormonale din corpul ei, care nu încetează niciodată să se manifeste, ci dimpotrivă, mai mult și mai mult se fac simțite. Dar noi nu ar trebui să uităm că soții noștri, într-o anumită măsură sunt şi copiii noștri iar stresul lor exacerbează problemele din familie. Teoria mea - orice problemă trebuie să fie rezolvată prin discuţie. Doar discuţiile ne ajută să înțelegem adevărul și să ajungem la o soluție rațională. Ea vă va ajuta să găsiți răspunsuri la toate întrebările și experiențele. Este foarte important ca persoana căreia doriți să vă deschideți sufletul într-un moment atît de delicat să aveţi încredere 100 % în ea. Acest lucru poate fi nu doar partenerul tău, dar de asemenea, ar putea fi un prieten apropiat, mama, fratele, poate chiar și tata. Principalul lucru este să  nu păstrați totul în sine, aceasta v-ar utea pricinui durere. Spuneţi ce se întâmplă. Se pare doar că totul este clar și nu este nimic de explicat, dar dintr-o parte totul se arată diferit.

Am prietene care, de asemenea au trecut prin aceste momente în viață și după cum s-a dovedit, a fost la fel. M-au asigurat că toate acestea vor trece în curând. Este nevoie de timp și multă răbdare pentru a le depăşi.

Ar trebui remarcat faptul că depresia postnatală a mamei afectează negativ asupra copilului, mai ales în formarea sentimentului de securitate, mecanismelor de auto - apărare, de concentrare, de vorbire și dezvoltare a limbajului.

De fapt, e necesar doar să nu vă mai plîngeţi și să vă daţi seama că în viață a apărut acum cea mai mare fericire – copilul, iar lui, să ştiţi  i se transmite dispoziţia dvs și deaceea trebuie să înțelegeţi și să conştientizaţi că viața acum are un nou înțeles. Uitaţi-vă ce minune de copil, e încă atât de mic și încă nu s-a adaptat la viaţa din această lume. Bebeluşul tău are nevoie de afecţiune, dragoste şi grijă.

Discuții