Star Kids Eldorado Terra

Articole

4710

Drepturile copiilor născuți în Moldova în afara căsătoriilor. Consultă avocatul Irina Burac-Mihalachi

Dacă pe vremea mamelor și bunicilor noastre era absolut alogic să trăiești sub același acoperiș și să naști copii de la un bărbat cu care nu ești căsătorită, astăzi, societatea se debarasează de stereotipuri. Pentru multe cupluri, ștampila din pașaport nu devine un scop în sine, iar asta nu-i încurcă să fie fericiți și familiști de succes. Pe de altă parte, este bine atât timp cât lucrurile stau bine, însă, nimeni nu oferă garanții că relația dintre bărbat și femeie va fi permanent ideală. În cazul unei căsătorii oficiale, care nu a trecut testul de consolidare, urmează un divorț oficial, iar dacă cei doi nu au fost căsătoriți, pur și simplu, își caută fiecare de drumul său. Așa deci, ce fel de circumstanțe ale unei relații neoficiale să pot răsfrânge, din punct de vedere juridic, asupra copilului? Despre asta am discutat cu avocatul Irina Burac – Mihalachi.

Irina Burac – Mihalachi

avocat, magistru în drept, cabinetul avocatului "Irina Burac-Mihalachi"

Irina, cum din punct de vedere juridic, sunt în Moldova reglementate asemenea relații?

- Haideți, mai întâi, să ne clarificăm cu termenii. În comunicarea de zi cu zi, toți înțeleg prin noțiunea de căsătorie civilă – concubinajul, însă, din punct de vedere juridic, acestea sunt două noțiuni diferite, care nu pot fi confundate. Dacă este să examinăm terminologia, căsătoria civilă este o căsătorie înregistrată de organele competente ale statului. Anume căsătoria civilă generează drepturile și obligațiile juridice ale persoanelor implicate, adică ale soților, inclusiv, în cazul desfacerii căsătoriei. Altceva este concubinajul, acest termen presupune o căsătorie neoficială. Adică, în cazul concubinajului, relațiile dintre parteneri nu sunt oficiate conform legii. Aici este important să remarcăm că legislația Republicii Moldova cu privire la familie și căsătorie, în general, nu reglementează concubinajul. În conformitate cu prevederile Codului Familiei, statul protejează familia și căsătoria, protejează interesele mamei și copilului și recunoaște căsătoriile încheiate doar în cadrul instituțiilor de înregistrare a actelor de stare civilă.

În alte state, ce presupune termenul de ”căsătorie civilă”?

- În un ele țări, partenerii, uneori și cupluri compuse din parteneri de același sex, care sunt în relații de căsătorie neînregistrate, în anumite condiții prevăzute de stat, se bucură de un șir de drepturi și obligații unul în fața celuilalt. De exemplu, Franța le propune partenerilor, care nu vor să-și oficializeze relația, o formă ușoară de căsătorie – parteneriat civil – după statut aflându-se între o căsătorie înregistrată și una neînregistrată. În Ecuador, acum câteva decenii a fost adoptată o lege potrivit căreia o relație permanentă cu durata mai mare de 2 ani între un bărbat și o femeie necăsătoriți, care locuiesc împreună, au copii și se susțin reciproc, dă premise pentru formarea averii comune. În ceea ce privește statele vecine – România, Rusia – legislația lor cu privire la familie și căsătorie, de asemenea, nu prevede termenul de concubinaj și nu reglementează în nici un fel acest fel de relații.

Să revenim la legislația noastră. Care sunt particularitățile de determinare a paternității dacă părinții nu sunt căsătoriți oficial?

- Dacă este vorba despre o căsătorie înregistrată, soțul, automat, este recunoscut tatăl copilului, paternitatea în raport cu un copil venit pe lume în afara unei căsătorii, tata poate fi recunoscut doar după ce părinții depun o cerere comună la oficiul de stare civilă. Pot fi excepție doar cazurile în care mama este lipsită de drepturile părintești, declarată lipsă fără urmă, incapabilă să îngrijească copilul sau decedată. În acest caz, paternitatea se recunoaște în baza cererii depuse de tatăl copilului după formularea acordului în scris a organelor de tutelă, în cazul în care un astfel de acord lipsește – trebuie să decidă instanța de judecată.

Să presupunem că mama și tata nu se pot înțelege între ei, pentru a depune o cerere comună: fie că mama nu vrea să scrie concubinul ca tată, fie că tata se eschivează. Ce e de făcut?

- Când nu există înțelegere între părinți, paternitatea se determină, deja, prin intermediul instanței de judecată, după ce unul dintre părinți depune o cerere în acest sens. Trebuie să remarcăm că stabilirea paternității prin judecată poate fi de două feluri. În primul rând, stabilirea paternității în cadrul procedurilor judiciare, când tatăl este în viață, în al doilea rând – sub un regim special în cazul în care tata a decedat. A doua variantă de stabilire a paternității se impune anume pentru a proteja drepturile de moștenitor ale copilului. În instanțele de judecată, dovezile de bază ale paternității sunt expertiza genetică, de asemenea, poate fi o expertiză biologică a sângelui, expertiza capacităților reproductive sau expertiza de determinare a perioadei de concepere a copilului. Evident, judecata nu poate efectua expertiza cu forța, însă, având în vedere refuzul de a o face precum și existența altor probe, judecata, oricum, poate decide cu privire la stabilirea paternității.

Adică, chiar dacă tatăl se eschivează de la acest statut și obligațiile care-i revin, de exemplu, să achite alimente, mama poate obține dreptate?

- Lucrurile nu sunt atât de simple. Evident, de multe ori, mamele vor să stabilească paternitatea, mizând pe alimente, gândindu-se la beneficiile pentru copil, însă, trebuie luate în calcul și alte urmări ale acestui pas. Însăți stabilirea paternității nu poate garanta că tata își va onora obligațiile de părinte, mai ales dacă el nu vrea să participe în educația copilului, iar stabilirea prin lege a paternității nu-l va obliga să se implice. În același timp, mama se poate confrunta cu diverse probleme legate de tatăl copilului, pentru că va avea nevoie de acordul lui pentru anumite acțiuni, călătorii peste hotare, schimbarea locului de trai, schimbarea numelui de familie ș.a.m.d. Asemenea complicații apar destul de des, iar mamele se văd nevoite să se adreseze în instanță, deja, pentru a obține privarea tatălui de drepturile părintești.

Drepturile copiilor născuți în afara căsătoriilor se deosebesc de drepturile copiilor, care s-au născut în cadrul unor relații înregistrate oficial?

- Deși potrivit legislației în vigoare, conviețuirea neînregistrată între un bărbat și o femeie nu le oferă drepturi și obligații, Codul Familiei al RM protejează drepturile și interesele copiilor indiferent de starea civilă a părinților. Și în acest sens, drepturile copiilor sunt identice.

Ce drepturi anume are copilul născut în afara unei căsătorii?

- Codul Familiei prevede următoarele drepturi ale copilului: dreptul de a trăi și a fi educat în familie, dreptul copilului la comunicare cu părinții și alte rude, dreptul copilului la protecție, dreptul la nume și prenume, la schimbarea prenumelui și numelui, de asemenea, drepturi la moștenire. În afară de asta, existe acte internaționale, de exemplu, Declarația drepturilor copilului, adoptată de Adunarea Generală a ONU, Convenția cu privire la drepturile copilului. În cadrul proceselor de judecată, noi, avocații, întotdeauna, facem trimitere la aceste acte internaționale, care reglementează drepturile copilului.

Copiii născuți în afara căsătoriei au dreptul la moștenire?

- Cum s-a spus și mai sus, drepturile copiilor, indiferent dacă s-au născut în cadrul unei căsătorii sau nu, sunt egale. Asta se referă și la moștenire. Potrivit drepturilor de proprietate, copilul este proprietarul celor moștenite, de asemenea, veniturilor obținute, dăruite sau obținute pe banii lui sau alte modalități de obținere a bunurilor. Specific, noi vorbim despre situațiile în care paternitatea este stabilită din punct de vedere juridic. Dacă paternitatea nu este stabilită, copilul nu poate deveni moștenitorul bunurilor tatălui său biologic. Vreau să menționez că copilului nu-i aparțin de drept averea și proprietățile părinților, iar părinților nu le aparține averea copiilor. Dacă copilul locuiește în apartamentul care aparține părinților săi, acest apartament nu-i revine automat așa cum consideră multă lume. Ea poate să-i revină doar ca moștenire sau dacă părinții fac un act de dăruire. Excepție fac dreptul la moștenire și întreținere. Părinții și copiii care locuiesc împreună, dețin și fac uz de averea unui altuia fiind de comun acord.

Discuții