Viusid

Articole

1412

Și copiii pot suferi de depresie! Iată cum recunoaștem simptomele

Depresia este o problemă de sănătate mintală care afectează sute de milioane de oameni de toate vârstele, rasele şi categoriile sociale. Conform unor studii, unul din 33 de copii poate avea depresie, iar la adolescenţi acest număr poate fi de 1 la 8. Iată de ce este important pentru părinţi să cunoască de înseamnă această maladie şi cum să-și ajute copilul dacă pare depresiv.

Despre depresie

Elementul principal al depresiei este dispoziția depresivă, tristă, aparent fără motiv, prezentă în cea mai mare parte a timpului. La copii și adolescenți, această stare poate fi mai degrabă de iritabilitate decât de tristețe. Persoana care suferă de depresie se simte tristă, disperată, descurajată, lipsită de putere, “fără chef”.

Se mai poate manifesta și printr-o diminuare marcată a interesului sau plăcerii pentru toate sau aproape toate activitătile. Toate domeniile de activitate pot fi afectate. Unele persoane relatează că nu mai sunt interesate de hobby-uri, de activitătile pe care anterior le considerau plăcute, distractive.  

O persoană depresivă afirmă frecvent: “nu-mi mai pasă de nimic acum”, “nu mă mai interesează nimic”.

Cauzele depresiei

Depresia nu este de obicei cauzată de un eveniment sau un motiv, ci este de obicei rezultatul mai multor factori. Cauzele variază de la o persoană la alta.

Depresia poate fi cauzată de un nivel scăzut de neurotransmiţători (componente chimice care transportă semnale în sistemul nervos) în creier, ceea ce limitează capacitatea persoanei de a se simţi bine. Genetica este probabil implicată deoarece depresia este prezentă în familii, astfel că cineva cu o rudă apropiată care are depresie, este probabil să o manifeste.

Evenimente de viaţă semnificative ca moartea persoanei iubite, un divorţ, mutarea în altă parte şi chiar despărţirea de iubit sau iubită poate conduce la simptome de depresie. Stresul, deasemenea, poate fi un factor si pentru că anii de adolescenţă pot fi un timp de tumult emoţional şi social, lucrurile care sunt dificil de mănuit pentru oricine pot fi răvăşitoare pentru un adolescent.

Bolile cronice deasemenea, pot conduce la depresie, la fel ca şi efectele secundare ale anumitor medicamente sau infecţii.

Pot părinţii să-şi protejeze copiii de depresie?

Poate fi ceva mai înspăimântător ca şi părinţi, decât gândul că copilul pe care îl îngrijim, pentru care facem planuri, ne sacrificăm, ne punem speranţele şi ne îngrijorăm, va ajunge într-o zi  un adolescent care să analizeze în mod conştient dacă vrea sau nu să mai continue să trăiască?

Statistici recente sugerează că unul din şase dintre adolescenţii noştri vor experimenta distres la un asemenea nivel în viaţa lor şi vor lua în considerare suicidul.

Putem să avem o oarecare mângâiere din faptul că cei mai mulţi copii nu vor acţiona în urma acestor gânduri şi că gândurile despre suicid nu însoţesc întotdeauna depresia; totuşi, este trist că un număr semnificativ de copii vor experimenta depresia.

Diagnosticare depresiei

Copiii cu depresie s-au descris ei înşişi ca simţindu-se fără speranţă faţă de orice, sau simţind că nimic nu merită efortul. Ei cred cu sinceritate că nu sunt „buni de nimic” şi că lumea lor este un loc dificil şi că lipsiţi de ajutor să facă ceva legat de asta.

Pentru ca un diagnostic precis de depresie majoră să fie făcut, trebuie făcută o evaluare clinică detaliată de către un medic sau un profesionist în sănătate mentală (un psihiatru sau psiholog). Pentru a reuni criteriile de diagnostic, trebuie să fie prezente 5 sau mai multe dintre aceste simptome, pe o perioadă mai lungă de 2 săptămâni:

  • Un sentiment de deprimare sau cu adevărat trist fără niciun motiv
  • Lipsă de energie, inabilitate de a duce la bun sfârşit chiar şi lucrurile cele mai simple
  • Incapacitatea de a se bucura de lucrurile care obişnuiau să producă plăcere
  • Lipsa dorinţei de a fi împreună cu preitenii sau familia
  • Sentimente de iritabilitate, furie sau anxietate (iritabilitatea in mod deosebit obişnuită la copii şi adolescenţi)
  • Incapacitatea de a se concentra
  • Creşterea sau scăderea semnificativă în greutate (sau necâştigarea în greutate atunci când era de aşteptat), sau prea mult ori prea puţin interes în alimentare
  • O schimbare semnificativă în obiceiurile de odihnă, ca dificultăţi la adormire sau trezire
  • Sentimente de vinovăţie sau lipsă de stimă de sine
  • Dureri sau suferinţă deşi nu este nimic rău fizic
  • Lipsa interesului faţă de ce se întâmplă în viiitor
  • Gânduri frecvente de suicid sau moarte

Pentru un diagnostic de distimie, trebuie ca persoana să experimenteze 2 sau mai multe din aceste simptome, aproape tot timpul pentru cel puţin 1 an:

  • Sentimente de lipsă de speranţă
  • Stimă de sine scăzută
  • Somn prelungit sau incapacitatea de a dormi
  • Extenuare
  • Dificultăţi de concentrare
  • Lipsa apetitului sau abuz alimentar

Copiii sau adolescenţii care sunt depresivi sunt mult mai probabil să folosească alcool sau droguri decât cei care nu sunt depresivi. Deoarece acestea pot permite momentan persoanei să uite de depresie, pot părea remedii uşoare. Acestea însă pot face pe cineva cu depresie să se simtă chiar mai rău.

Recunoaşterea depresiei

Dacă credeţi că copilul dumenavoastră are simptome de depresie, este important să treceţi la fapte. Vorbiţi cu copilul şi cu doctorul de familie sau cu alţii care îl cunosc pe copil bine. Mulţi părinţi alungă îngrijorările lor, crezând că vor dispare sau evită să facă ceva pentru că poate se simt vinovaţi sau preferă să rezolve problemele de familie în particular.

Foarte mult timp s–a crezut că copiii nu devin depresivi şi că toţi adolescenţii treceau printr-o perioadă „furtunoasă şi de stres”, astfel că mulţi copiii şi adolescenţi au rămas netrataţi pentru depresie. Acum se cunoaşte mai mult despre depresia în copilărie şi experţii spun că este important să dăm copiilor ajutor imediat ce se obsdervă probleme.

Părinţii se simt de multe ori responsabili de ceea ce se întâmplă cu copiii lor, dar părinţii nu cauzează depresie. Este adevărat totuşi că separarea parentală, boala, moartea sau alte separări pot produce probleme pe termen scurt la copii şi uneori, pot declanşa o problemă cu depresie pe termen lung. Aceasta înseamnă că dacă familia voastră trece prin ceva stresant, este de obicei de ajutor să mergeţi la un consilier, terapeut sau alt expert pentru sprijin în această perioadă.

Este deasemenea important să reamintiţi copilului vostru că sunteţi prezent pentru a oferi sprijin. Repetaţi acest lucru iar şi iar – copiii cu depresie au nevoie să audă acest lucru destul de mult deoarece se simt deseori nevrednici de iubire sau atenţie.

Amintiţi-vă, copiii care sunt depresivi pot vedea lumea foarte negativ deoarece experienţele lor sunt percepute prin depresia lor. Pot acţiona ca şi cum nu doresc ajutor sau poate chiar nici nu ştiu ceea ce experimentează.

Dacă suspectaţi o problemă

Vestea cea bună este că profesioniştii pot ajuta. Depresia poate fi tratată cu succes în mai mult de 80% din oamenii care devin depresivi. Dacă nu este însă tratată, poate fi mortală – este un factor major de risc pentru comportament suicidar.

Depresia poate fi tratată prin psihoterapie, medicaţie sau o combinaţie între cele două. Un psihiatru poate prescrie medicaţia şi, deşi poate dura o serie de încercări în a găsi medicamentul potrivit, cei mai mulţi oameni care urmează tratamentul prescris vor începe în cele din urmă să se simtă mai bine.

Psihoterapia se concentrează asupra cauzelor depresiei şi lucrează în ajutorul schimbării gândurilor negative şi în găsirea căilor pentru a se simţi mai bine. Terapia cognitiv comportamentală s-a arătat a fi foarte eficientă în tratarea depresiei, cât şi a sentimentelor anxiogene care pot veni cu ea. Depresia poate fi cauzată şi menţinută de gândurile negative şi acest tip de terapie, acordată de o persoană pregătită profesional, poate fi extrem de eficientă în ajutorul de a o învinge.

Depresia poate fi înspăimântătoare şi frustrantă pentru copilul vostru, pentru voi şi întreaga familie. Cu tratamentul corespunzător şi ajutorul vostru, copilul poate totuşi începe să se simtă mai bine şi să continue să se bucure de anii de tinereţe si maturitate.

Sursa: top-psy.ro

Discuții