historyhackers

Articole

4701

Endometrioza – o boală misterioasă cu o multitudine de cauze. Interviu cu specialistul Irena Digol

Endometrioza este una dintre cele mai răspândite și, în același timp, inexplicabile boli ginecologice. Deseori femeilor li se pune acest diagnostic, însă cauza bolii rămâne necunoscută. Ce înseamnă endometrioza ne-a ajutat să înțelegem Irena Digol, ginecolog, specialist în reproducere.

 Ce înseamnă endometrioza?

Dacă să explicăm pe înțelesul tuturor, aceasta este o boală ginecologică destul de răspândită, reprezentând creșterea anormală a celulelor endometriale în afara uterului. În termeni medicali, este vorba despre un proces în care un țesut asemănător după proprietățile morfologice și funcționale cu endometrul, crește în afara cavității uterine.

 Care sunt cauzele apariției endometriozei?

Endometrioza este considerată o boală policomponentă, multifactorială, iar cauzele apariţiei ei pot fi diferite. Până în prezent, din păcate, nu au fost determinate cauzele concrete care pot duce la apariţia acestei boli. Există câteva teorii de apariţie a endometriozei, dar ele sunt în continuare discutabile.

Una dintre ele vorbeşte despre disfuncţii care au loc încă în timpul embriogenezei. Se consideră că, în urma anumitor tulburări de dezvoltare în celulele embrionare, se formează focare endometrioide, care se situează în afara cavităţii uterine. Această teorie explică apariţia endoemtriozei la fetiţe de 10-11 ani, care nu au încă ciclu menstrual, dar care prezintă deja astfel de focare pe intestine, vezica urinară etc.

O altă teorie este cea implantaţională. Potrivit acesteia, cauza endometriozei este „menstruaţia retrogradă”, atunci când în timpul ciclului la femei sângele ajunge, prin flux invers, prin intermediul trompelor uterine, în cavitatea abdominală. Această teorie are şi adepţi, şi adversari, pentru că astfel de procese pot avea loc la 60-70% dintre femei, iar endometrioza apare doar la 10-20%.

Există şi teoria diseminării, atunci când ţesutul endometrial se extinde, prin intermediul vaselor sangvine şi limfatice, spre organele vecine. De asemenea, se vorbeşte despre teoria imunităţii dereglate şi dezechilibrelor hormonale.

Însă în prezent majoritatea specialiştilor optează pentru teoria disfuncţiilor genetice şi epigenetice. Aceasta este o teorie complexă, care presupune prezenţa unor factori nefavorabili din punctul de vedere al ecologiei, geneticii, care au o influenţă complexă asupra ţesuturilor endometriale şi dezvoltarea bolii.

 Care sunt simptomele bolii după care femeia poate înţelege că are probleme de sănătate?

Manifestarea clinică de bază a bolii este sindromul dureros în regiunea bazinului, dureri cu caracter diferit. Poate fi vorba despre dureri legate de ciclul menstrual, dureri în timpul actului sexual (se întâlnesc în 26-70%). Durerile sunt foarte puternice, iar analgezicele, de regulă, sunt ineficiente. De asemenea, dacă focarele endometrioide apar în vezica urinară, pot apărea dureri în timpul micţiunii. Sindromul dureros se poate extinde spre intestin şi apărea în timpul defecării. Aceasta înseamnă că practic toate organele bazinului mic pot fi implicate în proces şi cauza sindromul durerii în bazin. O altă cauză frecventă de apelare la medic a bolnavelor cu endometrioză este dereglarea funcţiei reproductive, adică infertilitatea.

 De ce multe femei care suferă de endometrioză se ciocnesc de diagnosticul infertilitate?

Acest lucru are o explicaţie. Endometrioza are o influenţă negativă la mai multe niveluri asupra diferitor procese din organismul femeii, începând cu formarea ovulelor necalitative. Următoarea etapă este tulburarea reglării hormonale, adică dereglarea ovulaţiei şi formarea unui endometru de calitate redusă, în care nu se poate implanta embrionul format.

În plus, endometrioza conduce la procese aderenţiale în organele bazinului mic. Ca urmare se dereglează anatomia organelor bazinului mic şi permeabilitatea trompelor uterine. În unele cazuri există o influenţă negativă şi asupra spermatozoizilor, şi anume asupra mobilităţii şi capacităţii lor de a fertiliza ovulul.

Chiar dacă aceste etape sunt trecute, endometrioza poate influenţa negativ asupra ambiogenezei timpurii, adică asupra formării zigoţilor şi diviziunea ulterioară a celulelor embrionului.

 Este posibilă sarcina în caz de endometrioză?

Desigur, este posibilă. În întreaga lume, aproximativ 176-180 milioane de femei de vârstă reproductivă suferă de endometrioză, dar infertilitatea se manifestă doar în 30-40% dintre cazuri. Totul depinde de etapa la care a fost diagnosticată boala şi eficienţa tratamentului prescris şi urmat.

 Medicina modernă permite diagnosticarea la timp a endometriozei şi tratarea eficientă a acesteia?

Indirect, focarele endometrioide pot fi ghicite în timpul ultrasonografiei, cu ajutorul tomografiei computerizate, rezonanţei magnetice, însă standardul de aur în diagnosticarea endometriozei este histologia, adică prelevarea directă de ţesuturi şi cercetarea lor histologică. Însă această investigaţie nu poate fi efectuată în toate situaţiile.

Există, de asemenea, marcheri ai bolilor oncologice CA 125 şi CA 19-9, care, potrivit cercetărilor, au valori ridicate în cazul prezenţei sau apariţiei în organismul femeii a endometriozei. Însă un diagnostic corect nu poate fi bazat doar pe aceşti indicatori. Avantajul lor este că ei ajută la prognozarea recidivei bolii la femeile care au urmat deja tratamente împotriva endometriozei. Adică aceşti indicatori pot creşte cu două luni înainte de recidiva clinică şi permit urmărirea dinamicii bolii.

În realitate endometrioza este o boală foarte perfidă şi greu de diagnosticat.

 Cât de răspândită este această boală în Moldova?

Având în vedere că direcţia mea principală de activitate este reproductologia, pot afirma că, dintre femeile cu probleme de infertilitate, fiecare a patra – a cincea prezintă suspiciuni la endometrioză. Ceea ce înseamnă că, în Moldova, această boală este destul de frecventă.

 Mulţi dintre concetăţenii noştri se adresează la medic în ultimul moment. La ce poate duce endometrioza dacă nu este tratată la timp?

În astfel de cazuri boala se extinde şi evoluează până la stadiile 3-4. Endometrioza poate ieşi mult în afara organelor genitale feminine, trecând spre organele şi ţesuturile învecinate, iar calitatea vieţii se dereglează semnificativ. O astfel de boală este foarte greu de tratat, iar operativ nu poţi face practic nimic, pentru că este o afectare largă, iar preparatele hormonale, care pot compensa această situaţie, sunt şi ele destul de greu de suportat.

Iar dacă vorbim despre reproductologie, situaţia este şi mai gravă, deoarece cu cât mai târziu este depistată patologia, cu atât mai puţine şanse are femeia să rămână însărcinată. 

 Putem oare preveni apariţia endometriozei, există măsuri de profilaxie?

În prezent nu există date despre prezenţa unei anumite gene care să răspundă pentru apariţia endometriozei. Din punctul de vedere al profilaxiei, putem vorbi despre diagnosticare la timp şi măsuri care pot opri evoluţia bolii. Femeia, cel puţin, trebuie să îşi supravegheze organismul, să înţeleagă de unde vin durerile în zona abdominală şi de două ori pe an să viziteze medicul ginecolog. Dar este imposibil să prevenim apariţia endometriozei.

 Cum se tratează endometrioza?

În tratamentul acestei boli există câteva abordări. În primul rând medicul trebuie să ţină cont de stadiul, forma bolii, vârsta pacientei şi scopul pe care îl are aceasta. Dacă femeia este de vârstă reproductivă şi vrea să rămână însărcinată, abordarea este una. Dacă însă scopul medicului este îmbunătăţirea calităţii vieţii şi îndepărtarea sindromului dureros, tactica tratamentului este cu totul alta. 

Dacă e să vorbim despre tratamentul complex, în primul rând trebuie îndepărtate focarele de endometrioză. Următorul pas este uşurarea durerilor abdominale, al treilea – tratamentul infertilităţii şi al patrulea – îmbunătăţirea calităţii vieţii.

Dacă pacienta cu endometrioză de gradul 1-2 are până la 35 de ani şi vrea să rămână însărcinată, ei i se recomandă intervenţie chirurgicală – laparoscopie, iar după operaţie medicii optează pentru o tactică activă, de exemplu sub forma stimulării ovulaţiei, pentru ca femeia să rămână însărcinată în decurs de 6-8 luni. Dacă pacienta este trecută de 35 de ani sau boala este de gradul 3-4, nu se mai pierde timp pentru intervenţii chirurgicale şi femeia este îndreptată spre tehnologii reproductive adjuvante.

 Putem vorbi despre vindecarea completă a acestei boli?

Nu, din păcate aceasta este o boală cronică, recidivantă, care trebuie supravegheată şi tratată permanent. De regulă, situaţia clinică se îmbunătăţeşte după instalarea menopauzei, deoarece boala evoluează în prezenţa estrogenilor şi ovarelor active, iar când funcţia ovarelor se inhibă, activitatea focarelor endometrioide se stinge şi ea.

Interviu realizat de Irina Captelchina 

Discuții