Star Kids Eldorado Terra

Articole

1608

De ce copilul cere mereu alte jucării

Dorința de a primi mereu jucării noi, consumul dulciurilor, atragerea atenției și bătutul din picioare prin magazine sunt cele mai răspândite caracteristici ale copilului în creștere, cu care se confruntă orice părinte. 

În prezent, copiii se află sub influența publicității și a desenelor animate, iar adulților li se pare că nu mai pot să-i bucure cu jucării de lemn sau cu cărți. Semenii copiilor se laudă mereu cu jucării, telefoane, tablete și animăluțe strălucitoare. Cumpărarea noilor jucării a devenit o normalitate, iar mersul la supermarket cu copilul devine pentru părinți o adevărată încercare a nervilor.

Să vedem ce stimulează, de fapt, dorința copilului de a avea mereu jucării  noi:

  • Stilul de viață. În prezent adulții s-au obișnuit să se înconjoare cu jucării pentru adulți, urmăresc inovațiile, le schimbă mereu. Urmărindu-i, copii imită comportamentul  lor, încercând să se înconjoare cu obiecte în miniatură. 
  • Sentimentul de vină (cumpărarea): jucăriile devin o modalitate de a recupera lipsa de lângă copii. Părinții nu-și văd copiii, lucrează mult ca să cumpere jucării, care compensează lipsa lor. Un cerc vicios.
  • Recompensă pentru succes. Este o posibilitate de a manipula – jucăria se transformă în recompensă.   Pe de o parte este comod și eficient, dar pe de altă parte nu este recomandat să construiți cu copilul relații de piață.  Stimulul pentru a primi recompensa trebuie să fie îndreptățit și să corespundă efortului.
  • Obișnuința de a primi ceea ce-și dorește: perseverență sau egoism, o simplă dorință sau posibilitatea de a se simți bine printre semenii săi.  

Schimbul valorilor și necesitățile-cerințele copilului

De e au nevoie cu adevărat copiii? Să revizuim necesitățile lor:  

  • Necesitatea de afecțiune – un punct de reper, stabilitate, protecție. Copilul se obișnuiește cu cel care petrece mai mult timp lângă el. Dacă nu îi sunteți alături, comunicați rar, atunci el se atașează de altcineva. Și anume acela va determina modul lui de viață. Atunci el va fi ca toți, iar părerea voastră va conta în ultimul rând. 
  • Necesitatea de conexiune (îmbrățișări, mângâieri) satisface necesitatea de protecție: copiii, când au coșmaruri, vin în patul mamei  și, fiind îmbrățișat, monștrii dispar.
  • Necesitatea de a fi acceptați așa cum sunt (acceptarea necondiționată, iubirea). Faptul de a primi și a da iubire formează încrederea copilului.

Contactul cu părinții este cel mai necesar, celelalte sunt doar forme ale acesteia. În acest mod, dacă noi nu observăm  necesitatea acestuia, începem să schimbăm una pe alta. Îi dăm copilului ce este mai ușor de oferit. Sau îi dăm ceea ce ne-am fi dorit noi. Sau le dăm ce ne pare nouă util și important.

În concluzie, încercăm să răspundem la întrebarea principală – ce reprezintă, de fapt,  necesitatea de a primi  diverse jucării noi. Urmăriți acțiunile copilului și veți vedea că el se poate juca cu orice obiect care îi cade sub mână, cu paharul, cu lingura, care îl interesează mai mult decât zornăitoarele. Cumpărându-le jucării, încercăm să schimbăm ceea ce nu putem sau nu vrem să le dăm. De exemplu, afecțiune sau acceptare,  ceea ce se oferă mai greu.  

În realitate, multe persoane se tem de contactul sufletesc. Evitând apropierea, încercăm să-i dăm ceva în schimb. În relația cu copilul oferim jucării, distracții, diferite ocupații, desene animate…

Însă  când nu există apropiere sufletească, necesitățile rămân nesatisfăcute – oricât ai cumpăra este puțin: puține jucării, distracții, nu ascultă, nu cooperează…

Unde se ascunde oare problema: în copil sau în noi? De fapt, noi nu vedem că, oferindu-i atâtea lucruri secundare, principalul rămâne neoferit. Principala necesitate  a copilului constă în a  se afla  alături de niște părinți fericiți, a comunica cu ei, a împărtăși cu ei orice moment – bun sau rău. Să fie alături, dar să nu pară că este sau să se prefacă. A fi înseamnă a fi așa cum este, alături de niște părinți fericiți. Adică să vadă cum trăiesc, să se bucure alături de ei, să se întristeze cu ei, să cucerească viața împreună.

Și atunci e cazul să vă gândiți dacă le oferiți ceea de ce are cu adevărat nevoie copilul? Sau înlocuiți aceasta cu jucării-surogat și distracții? Să ne punem principala întrebare – ce fel de copii vrem să creștem?

Аutor: Ecaterina Vinogradova, psiholog

Sursa

Discuții