Extramed

Articole

3078

Lupusul și sarcina

Există trei forme principale de lupus: sistemic, discoid și cel indus de medicamente, cea mai frecventă și,în același timp, cea mai severă formă fiind cea sistemică (lupusul eritematos sistemic, LES). Din păcate nu se știe ce provoacă LES, dar se știe că este o afecțiune autoimună în care anticorpii umani afectează țesutul conjunctiv. De cele mai dese ori, LES se întâlnește în rândul femeilor de vârstă reproductivă, preponderent la cele de culoare și asiate.

Simptomele tipice, care se manifeste nesistemic, câte unul sau concomitent cu altele, includ artrita, erupții cutanate, inflamarea țesuturilor din jurul inimii și plămânilor, febră, sensibilitate la lumină, mărirea ganglionilor limfatici, căderea părului. Jumătate dintre paciente dezvoltă afecțiuni renale și neurologice. De multe ori, acutizarea simptomelor sunt urmate de o perioadă de remisiune.

În cazul unor femei, simptomele LES se acutizează în timpul sarcinii, în cazul altora – se ameliorează, simptomele pot apărea și dispărea periodic. LES se poate manifesta diferit în timpul mai multor gravidități la una și aceeași femeie. Multe femei se simt bine în timpul sarcinii, se află permanent sub supravegherea medicului.

Simptomele formelor grave de LES (febră înaltă, tensiune arterială crescută, insuficiență renală), dar și unele preparate care se administrează în asemenea cazuri, pot complica serios sarcina. Femeia care prezintă forme ușoare de lupus, care afectează doar pielea și articulațiile, își continuă fără probleme tratamentul în timpul sarcinii.

Unele preparate antiinflamatoare nehipertiroidiene și steroizi administrate în doze mici sunt inofensive în perioada se sarcină, însă, oricum este necesară consultarea medicului. Femeile gravide trebuie să evite medicamentele împotriva malariei, care uneori sunt prescrise în cazuri de LES.

Conform datelor statistice, circa una din cinci femei care este afectată de LES, suferă de sindromul antifosfolipidic (APS), de asemenea, cunoscut cu denumirea de sindromul Hughes. Acest lucru le face mult mai vulnerabile la formarea trombozelor pe fundalul prezenței în sânge a ”anticorpilor la fosfolipide” sau ”lupus anticoagulant”. Tromboza se poate forma în orice parte a corpului și, din păcate, reprezintă principala cauză ce provoacă avort spontan. Cu toate acestea, cercetările la nivel mondial au demonstrat faptul că tratamentul bazat pe administrarea zilnică a aspirinei și heparinei poate reduce semnificativ numărul cazurilor de apariție a trombozelor și provocare a avortului spontan.

Chiar dacă avortul spontan provocat de sindromul antifosfolipidicse supune mai ușor tratamentului, femeile care suferă de acest sindrom trebuie să se afle permanent sub supravegherea medicului pe parcursul sarcinii. Persistă riscul apariției altor complicații, inclusiv, pre eclampsia, tromboza, dezvoltarea întârziată a fătului și nașterea prematură. APS este diagnosticat cu ajutorul analizei de sânge.

Dacă suferiți de lupus, dar planificați o sarcină, consultați-vă cu medicul dumneavoastră. El vă va da îndreptare la medicul specialist care urmează să vă pregătească minuțios și, ulterior, să monitorizeze sarcina dumneavoastră. 

Discuții