Star Kids Eldorado Terra

Articole

4363

Tonusul muscular la copilaşi – când trebuie să intervenim

„Aveţi hipertonie!”, a declarat solemn pediatrul, împreună cu neuropatologul, la primul examen al bebeluşului. Mama, tânără şi lipsită de experienţă, s-a speriat şi s-a îngrijorat… În continuare vom vorbi despre tonusul muscular, cum trebuie să fie acesta şi ce să facem dacă tonusul nu se încadrează în valorile normale.

Ce este tonusul muscular şi la ce foloseşte acesta

Tonusul muscular la om începe să se manifeste încă din perioada intrauterină, iar la momentul naşterii el este deja format. Însă la nou-născuţi tonusul este reflex, adică involuntar.

În general, tonusul muscular fiziologic există pentru aceea ca, imediat după naştere, copilul să poată faţă acţiunii mediului înconjurător. Pe măsura creşterii şi dezvoltării copilului, tonusul muscular se poate modifica – de la crescut (poziţia embrionului la naştere) până la starea fiziologică. 

Ce tipuri de tonus muscular există

Există tonus crescut (hipertonus) şi scăzut (hipotonus). Creşterea tonusului la micuţ este posibilă în orice parte a corpului – braţe, picioare, spate, fiind sau nu simetric. Hipertonia se manifestă prin încordarea muşchilor, reducerea mobilităţii în diferite regiuni ale membrilor (mâini, tălpi, coapsă, antebraţ), prin ridicarea pe vârfuri sau încleştarea pumnilor. De asemenea, este posibilă creştea tonusului muşchilor locali, care se poate manifesta prin întoarcerea capului într-o parte sau îndreptarea labei piciorului spre interior.

Corespunzător, hipotonia are simptome opuse. Copilul este pasiv, mişcă greu picioruşele şi mânuţele, atunci când este întors pe burtică nu îşi strânge braţele, nu ţine căpşorul. De regulă, tonusul se normalizează până la vârsta de 6 luni.

Ce evaluează medicul

Evaluând tonusul muscular al copilului, medicul apreciază dezvoltarea sistemului nervos central şi periferic al copilului. Sunt posibile diverse modificări ale tonusului: asimetria tonusului (braţ/picior, dreapta/stânga), intensitatea (hipotonie/hipertonie), modificarea tonusul la efort (creştere/slăbire). Sunt posibile, de asemenea, modificări locale ale tonusului muscular (spatele sau, separat, mânuţa stângă sau piciorul drept ori laba piciorului).

Ce pot evalua părinţii

Părinţii pot aprecia tonusul muscular doar după semnele generale. De exemplu: copilul strânge picioruşele spre trunchi, dă capul pe spate sau este puţin activ. Adulţii trebuie să fie atenţi la următoarele:

  • La vârsta de la 0 la 3 luni copilul îşi adună picioarele spre trunchi, iar când acestea sunt întinse, copilul plânge (hipertonie).
  • La copilul de 0-1 lună lipseşte reflexul mersului automat – aceasta este o manifestare a hipotoniei.
  • La 2-3 luni, atunci când copilul este ridicat, el întinde picioarele, încordează muşchii şi se ridică pe vârfuri – acesta este un semn pronunţat de hipertonie.
  • La vârsta de 4-5 luni copilul nu vrea să se aşeze fiind tras de mânuţe – acesta este un semn de tonus muscular redus.

În procesul de creştere şi dezvoltare a copilului, iar uneori sub influenţa factorilor externi sunt posibile modificări ale tonusului fiziologic. Aceste schimbări pot fi semne ale multor boli neurologice. Orice dereglări ale tonusului muscular împiedică formarea abilităţilor de mişcare ale copilului, ceea ce pune în pericol dezvoltarea motrică a micuţului. Tocmai de aceea, dacă aveţi bănuieli că tonusul muscular al copilului nu este în normă, adresaţi-vă unui medic pediatru sau unui neurolog pentru copii.

Metode de intervenţie

Corectarea tonusului la copilaşi se face după o schemă bine elaborată. La vârsta de 0-1 lună se practică băiţele (cu sau fără apă). De la 2 luni se permit şedinţele de masaj sau terapie manuală. Şi, desigur, se folosesc diferite proceduri fizioterapeutice, cu efecte curative excelente. Există şi posibilităţi medicamentoase de corectare a tonusului muscular, dar ele pot fi prescrise daor de specialişti, după stabilirea cauzelor şi caracterului disfuncţiilor tonice.

În cazurile mai simple, tonusul poate fi corectat în 1-2 săptămâni, însă în cazul unor boli neurologice este nevoie de un control permanent pe parcursul întregii vieţi.

Sursa

Discuții